Pentru noi oamenii există un trecut, un prezent și un viitor sub acoperământul veșniciei.

Trecutul, ca și prezentul, fiecare dintre noi îl putem face să fie glorios, deoarece este epoca creației. Cât privește viitorul, el poate fi strălucit în a fi numai cu Dumnezeu.

Omenește gândind, timpurile noastre ne-au adus să avem o frică ființială ce se întinde peste cele trei epoci ale vieții noastre. Ne înfricoșăm de cele ce se pot întâmpla cu noi în orice clipă, în prezent și în viitor.

Mă gândesc la acea frică de care au teamă și o prezintă filosofic existențialiștii. E o disperare în a arunca tot trecutul și prezentul pe care l-am trăit, în moartea ce stă gata să ne sfărâme. E o frică de viitor, care te aruncă într-un neant întunecos de neexistență, spun ei. Din această stare ființială provine pentru ei o neliniște – o anxiety-, pe care o au toți necredincioșii.

Cu totul alta e situația pentru un creștin.

Trecutul are o bază divină de creație, încât prezentul și viitorul se sprijină pe aceste brațe eterne ale Dumnezeirii, sub acoperământul veșniciei. Pentru noi Creștinii, viitorul nu este o sfărâmare și nici o pulverizare în neființă, ci avem un paradis al începutului și un rai al viitorului. E un început de eternitate și o veșnicie de viitor de Dumnezeu. Noi nu pășim aici, în prezent sau în viitor, într-un abis, ci intrăm într-o grădină a Raiului.

Noi, pe acest pământ și atunci când îl părăsim, nu suntem orfani, ci cetățeni ai Cerului. Suntem în permanență sub privirile lui Dumnezeu. O majestate divină e cu noi și ne însoțește în fiecare zi. O spune însuși Dumnezeu: „Bate și ți se va deschide, căci Eu stau la ușa vieții fiecăruia dintre voi, să vă răspund: ‘Iată-Mă’, sunt gata în a vă ajuta, în a fi cu Mine, care am toată puterea în cer și pe pământ’”.

[Arhim. Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi. Sub Acoperemântul Veșniciei. Ed. Cuvântul Vieții - Colecția Teologică: BookMasters, Inc. Ashland (OH) USA 1995, pag 9-10]