Preasfințitul Episcop Ioan Casian: Sfinții ne arată că mântuirea este posibilă

pentru fiecare om, indiferent de căderile lui

Cu ocazia praznicului Sfintei Cuvioase Parascheva, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a slujit la Catedrala Episcopală „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfinții Epictet și Astion” din Saint-Hubert, provincia Québec, Canada.

Sărbătoarea a debutat luni seara, cu slujba Vecerniei unite cu Litia și Acatistul Cuvioasei Paraschiva, urmată de o procesiune cu racla care adăpostește un veșmânt al Sfintei.

A doua zi, bucuria praznicului a continuat prin slujba Utreniei și a Sfintei Liturghii. Împreună-slujitori cu Preasfinția Sa au fost Protos. Maxim Morariu, Preotul Teofil Arsene și diaconul Valentin Boțu.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a vorbit despre importanța duhovnicească și istorică a cinstirii Sfintei Parascheva, dar și despre chemarea personală la sfințenie. Ierarhul a amintit istoria aducerii moaștelor în Moldova, în anul 1641, în vremea domnitorului Vasile Lupu, care a plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice aflate atunci sub dominație otomană și a subliniat faptul că, de-a lungul secolelor, Țările Române au sprijinit viața creștină din Orientul Mijlociu prin danii, prin veniturile mănăstirilor închinate, prin alte ajutoare financiare și tipărirea de cărți de cult. În acest spirit de jertfelnicie credință a rămas o mărturie a iubirii frățești.

Pornind de la cuvintele Evangheliei după Marcu – „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” – Preasfințitul a arătat cum aceste cuvinte i-au marcat întreaga viață Sfintei Parascheva: „Viața Sfintei Parascheva ne arată că sfințenia poate fi dobândită la orice vârstă. Deși a trecut la Domnul la mai puțin de treizeci de ani, ea a atins desăvârșirea prin credință, nevoință și harul lui Dumnezeu.”

Vorbind despre cele trei etape ale vieții duhovnicești, ierarhul român al Canadei a menționat: „Omul este chemat să trăiască nu doar viața trupească, ci și pe cea duhovnicească – viața sufletului. A trăi doar pentru dimensiunea materială înseamnă a rămâne gol lăuntric, pentru că adevărata împlinire se găsește numai în lumina și lucrarea lui Dumnezeu. Mântuitorul oferă cheia acestei creșteri spirituale: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Aceste trei trepte – lepădarea de sine, purtarea crucii și urmarea lui Hristos – corespund celor trei etape ale vieții duhovnicești: curățirea, iluminarea și îndumnezeirea. Curățirea presupune lepădarea de patimi și dobândirea virtuților. Iluminarea aduce vederea sensului vieții și al lumii cu ochii lui Dumnezeu, înțelegerea duhovnicească a Sfintei Scripturi. Omul înțelege mai adânc scopul existenței, vederea lăuntrică se luminează, iar realitatea nu mai este privită prin prisma egoismului, ci prin lumina harului lui Dumnezeu. Îndumnezeirea este unirea omului cu Dumnezeu, prin harul Sfântului Duh, măsura desăvârșirii. În această stare, puterile omenești sunt copleșite de lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt. Viața omului devine o oglindire a vieții lui Hristos, iar el lucrează împreună cu Dumnezeu în tot ceea ce face.

Constatăm pe parcursul vieții că suntem fragili – ca niște vase de lut – supuși bolilor, încercărilor și necazurilor. Dar în noi se poate odihni lumina lui Dumnezeu, dacă Îl primim prin credință și ne curățim viața. Așa au trăit sfinții, așa a trăit Sfânta Parascheva. Sfinții ne arată că mântuirea este posibilă pentru fiecare om, indiferent de căderile lui.ˮ

Preasfințitul Episcop Ioan Casian a vorbit mai departe despre prezența permanentă a lui Dumnezeu în viața omului:

„Dumnezeu este prezent în fiecare clipă a vieții noastre: prin pronia Sa, prin lucrarea Sa, prin inspirația pe care ne-o dă și, mai ales, prin însăși viața pe care o primim în dar neîncetat… Viața pe care o simțim în trupul nostru este doar o parte a existenței noastre. Este dimensiunea materială, trupească, care și ea este susținută de puterea lui Dumnezeu, fără de care nimic nu poate exista. Dar, dincolo de această viață trupească, există un alt nivel al existenței – viața duhovnicească, viața sufletului, în care suntem chemați să creștem. Omul este alcătuit din trup și suflet; trupul primește viață prin binecuvântarea lui Dumnezeu, iar sufletul este suflarea Lui cea de viață dătătoare.”

În continuare, ierarhul a arătat că sfințenia nu este rezervată doar unora, ci este o chemare pentru toți. Sfântul Apostol Pavel, tâlharul de pe cruce și mulți alți sfinți – toți dovedesc fragilitatea firii noastre omenești pe care Dumnezeu o cunoaște. El dorește de la noi dorința sinceră de schimbare și pocăință: „Dumnezeu îngăduie ca omul să-și vadă mai întâi rănile sufletului, pentru ca apoi, prin harul Său, să înceapă vindecarea. De aceea avem nevoie de Biserică, de Sfintele Taine, de îndrumare duhovnicească și de exemplul sfinților. Aceasta este viața duhovnicească și aceasta este măsura la care a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva. De aceea este important să citim viețile sfinților – ele ne arată concret că Evanghelia poate fi trăită și astăzi. Viața Sfintei Parascheva este o mărturie că Dumnezeu este viu și lucrează în lume și astăzi. Prin rugăciunile ei, primim curaj, lumină și putere pe calea credinței.ˮ

În încheiere cei prezenți au primit binecuvântarea finală.

(consemnare Maica Ana Bulgariu)