Sărbătoare Înălțării Sfintei Cruci la mănăstirea ortodoxă română din Mono

Crucea – puterea lui Dumnezeu și taina comuniunii adevărate

În perioada 19-20 septembrie, Mănăstirea Înălțarea Sf. Cruci și Sf. Efrem cel Nou, Mono, provincia Ontario, Canada, a îmbracat haine de sărbătoare cu ocazia sfințirii Pavilionului de vară, bucurie care a încununat munca și osteneala de peste 3 ani a Egumenului Policarp și a celor care au fost aproape și au l-au susținut în realizarea acestui proiect.

Sărbătoarea a debutat în seara zilei de vineri, 19 septembrie cu slujba privegherii în cinstea Praznicului Înălțării Sf. Cruci, hramul acestui așezământ monahal, slujbă urmată de sfințirea raclei care va adăposti un epitrahil atins de moaștele Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ioan Casian alături de care s-a aflat Egumen Policarp. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de psalți din care au făcut parte Cosmin Mardare, Mădălina Enache și alții.

În dimineața zilei de sâmbătă, 20 septembrie, a fost săvârșit Acatistul Sfintei Cruci, urmat de Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părintre Mitrofan, Mitropolitul Ortodox Sârb al Canadei și de Preasfințitul Părinte Episcop Ioan Casian. Din sobor de preoți slujitori au făcut parte: Pr. Petrică Busuioc vicar administrativ, Pr. Viorel Țencaliuc protopop, Pr. Grigorie Țăpuc protopop,  Egumen Policarp, Pr. Emanuel Țencaliuc, Pr. Călin Toderiță, Pr. Mihail Cristea, Pr. Marian Iacobuț, Pr. Jovan Marjanac, Pr. Thomas Bekurishvili, Pr. Paul Tadros și Pr. Timothy Mikhail.

La finalul Sf. Liturghii, a fost tăiată panglica de inaugurare a Pavilionului de vară și au fost rostite rugăciunile de binecuvântare și sfințire ale acestuia. Pavilionul îi va avea ca ocrotitori pe Sf. Cuv. Cleopa și Paisie de la Sihăstria.

În cuvântul de învățătura rostit la finalul evenimentului ierarhul român a punctat câteva din elementele importante ale Praznicului Înălțării Sf. Cruci:

Chemarea noastră este una care ne face să dobândim înțelegerea vieții din perspectiva Crucii, a jertfei lui Hristos a spus Preasfinția Sa:

“Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar Sfântul Apostol Pavel, în epistola citită astăzi, ne îndeamnă să privim viața noastră prin prisma Crucii, prin prisma jertfei Mântuitorului. Ne spune: priviți chemarea voastră, fraților — cum aflăm în prima epistolă către Corinteni — și ne mai arată un lucru esențial: Dumnezeu nu a ales, în istoria mântuirii, oamenii de vază. Adeseori El a chemat ceea ce sunt nebune înaintea lumii, pentru a rușina înțelepții; a croit din cele slabe ale lumii mijloace prin care să biruiască puterile celor tari; a ridicat pe cei smeriți și neînsemnați pentru a nimici mândria celor înalți. Vedem aceasta în nenumărate episoade ale istoriei mântuirii. Avem în Vechiul Testament exemplul lui Moise.

În Noul Testament, Hristos putea să aleagă învățați ai Legii, preoți ai templului, dar El a chemat pescari simpli de pe malul lacului Galileii. Ce vrea să ne spună Sf. Ap. Pavel? Că înțelepciunea lui Dumnezeu nu echivalează întotdeauna cu înțelepciunea omenească; dimpotrivă, în multe rânduri, Dumnezeu lucrează prin slăbiciunile și neputințele unora aparent neînsemnate pentru a arăta puterea Sa. Și tocmai în această slăbiciune Se revelează taina mântuirii.

Tot astfel este şi cu Mântuitorul: în viața Sa pământească, în condițiile nașterii și locului Său, în felul în care a fost privit de contemporanii Săi și i-au pus la îndoială identitatea, vedem aceeași alegere a smereniei.

Evanghelia pomenște de îndoiala cu privire la adevărata Lui identitate — dacă este sau nu Fiul lui Dumnezeu. Hristos însă răspunde lămuritor: Eu mă duc unde voi nu puteți veni; ușa împărăției, odată închisă prin căderea omului, nu putea fi deschisă decât de Cel care este Dumnezeu. El le spune iudeilor că, dacă nu cred că El este Fiul lui Dumnezeu, vor muri în păcatele lor. Astfel se subliniază importanța credinței. Aceasta nu este o simplă acceptare intelectuală, ci deschiderea inimii și a vieții spre lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. Credința nu garantează automat mântuirea, dar ne oferă accesul la harul care mântuiește; prin credință lăsăm inima deschisă și putem colabora cu darul lui Dumnezeu, lăsându-ne „pescuiți” de Hristos, Pescarul Împărăției.”

Hristos a fost în permanență în comuniune cu Tatăl a spus ierarhul Canadei:

“Mântuitorul nu a acționat niciodată în afara voii Tatălui. Comuniunea Sa cu Tatăl și cu Duhul Sfânt este deplină. Deși S-a făcut om, rămâne în fiecare clipă în comuniune profundă cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi. Cuvintele pe care le rostea nu erau simple reflecții omenești, ci Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, transmis prin persoana umană a Fiului. Dumnezeu a ales ca Fiul Său întrupat să ne vestească taina Împărăției în limbajul nostru omenesc, iar ceea ce Apostolii au auzit și au mărturisit — ceea ce noi propovăduim — izvorăște din acea descoperire.”

Modelul comuniunii Persoanelor dumnezeiești este modelul comuniunii eclesiale a precizat Preasfințitul Episcop Ioan Casian:

“Această comuniune duhovnicească, unitatea desăvârșită dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, stă la temelia vieții Bisericii. Ea reflectă, în mod tainic, unitatea pe care Biserica este chemată să o mărturisească: un singur Dumnezeu în trei Persoane, o comuniune care rămâne pentru noi model și izvor de viață și care depășește puterea noastră de înţelegere. Totuşi, comuniunea noastră umană, eclesială, o poate oglindi — şi cu mult mai mult — decât o poate oglindi o comuniune lumească, trupească, de natură omenească. Omul are trup şi suflet şi, în această dimensiune, există o legătură firească între oameni. În Biserică însă există o comuniune şi mai adâncă — o comuniune duhovnicească a dragostei, o părtăşie născută şi hrănită prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin participarea la Taine.”

Sfinții sunt chipuri ale sfințeniei care ne îndrumă și ocrotesc a continuat ierarhul român:

“Dintre ocrotitorii acestui aşezământ îi amintim pe Sfinţii Cleopa şi Paisie, două vocaţii aparent diferite: Părintele Cleopa, vestit predicator, ascet şi om al cuvântului, şi Părintele Paisie, mare rugător şi om al tăcerii. În faţa lui Dumnezeu ei sunt, însă, mărturii ale aceleiaşi vieţi sfinte.”

În continuare, la rugămintea Preasfințitului Părinte Ioan Casian, Înaltpreasfințitul Părinte Mitrofan a vorbit celor prezenți despre experiența pe care a avut-o pe parcursul celor 4 ani (1971-1975) de studii teologice efectuate la Facultatea de Teologie din București și a împărtășit câteva momente importante din întânirile Înaltpreasfinției Sale cu câțiva din noii sfinții români canonizați în acest an: Părintele Dumitru Staniloe (pe care l-a avut profesor), Părintele Ilie Cleopa sau Părintele Sofian Boghiu.

Evenimentul s-a încheiat cu o agapă frățească la care au participat toți cei prezenți.