Sf. Maxim Mărturisitorul – Cele patru sute capete despre dragoste[1]
(c. 580-662)
- Toate virtuțile ajută mintea să câștige dragostea dumnezeiască. Dar mai mult ca toate, rugăciunea curată. Căci prin aceasta zburând către Dumnezeu, iese afară din toate cele ce sunt.
- Cel ce vede în inima sa vreo urmă de ură față de un om oarecare, pentru vreo anumită greșeală, e cu totul străin de iubirea de Dumnezeu, deoarece iubirea de Dumnezeu nu suferă câtuși de puțin ura față de om.
- Cel ce preface grija de trup în poftă și pentru lucruri vremelnice ține minte răul de la aproapele, acela slujește zidirii în locul Ziditorului.
- Cel ce fuge de toate poftele lumești se așează pe sine mai presus de toată întristarea lumească.
- Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu și prin slujirea trupească.
- Precum lumina soarelui atrage ochiul sănătos, așa și cunoștința lui Dumnezeu atrage spre sine în chip firesc mintea curățită prin dragoste.
- Minte curată este aceea care s-a despărțit de neștiință și e luminată de lumina dumnezeiască.
- Sufletul curat este acela care s-a eliberat de patimi și se bucură neîncetat de dragostea dumnezeiască.
- Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduință și a folosi lucrurile cu dreaptă judecată.
- Să nu-ți întinezi trupul cu fapte de rușine și să nu-ți spurci sufletul cu gânduri viclene și pacea lui Dumnezeu va veni peste tine aducând iubire.
- Chinuiește-ți trupul cu foamea și cu privegherea și îndeletnicește-te fără lenevire cu cântare și cu rugăciunea; și sfințenia neprihănirii va veni peste tine aducând iubire.
- Mintea cade de la îndrăznirea cea către Dumnezeu atunci când se însoțește cu gândurile viclene și spurcate.
- În vremea ispitelor să nu părăsești mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile gândurilor și mai ales pe cele ale deznădejdii și ale moleșelii (acedia). Căci așa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde și mai întărită în Dumnezeu. Iar de-o vei părăsi, te vei afla neprobat, lipsit de bărbăție și nestatornic.
- Unele dintre patimi sunt ale iuțimii (mâniei), altele ale părții poftitoare a sufletului. Dar și unele și altele se stârnesc prin simțuri. Se stârnesc însă atunci când sufletul se află în afară de dragoste și de înfrânare.
67. Toate patimile țin sau numai de iuțimea sufletului, sau numai de partea poftitoare a lui, sau de cea rațională, cum e uitarea și neștiința. Dar moleșeala (acedia), făcându-se stăpână peste toate puterile sufletului, stârnește deodată toate patimile. De aceea este și cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice așadar Domnul, când dă doctoria împotriva ei: „întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19).
__________
[1] Filocalia (vol 2/trad., introd. și note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae/ediție electronică). Ed. Apologeticum 2005
