Un nou început de an în Duhul Bisericii, a Sfintelor Scripturi

și a Sfinților Părinți

Începutul de an calendaristic ca orice început este un timp de reflecție, de speranță pentru viitor, de decizie și de voință în a împlini cât mai bine ceea ce ne-am propus. El vine după o firească concluzie a împlinirilor sau neîmplinirilor anului care a trecut.

Cu siguranță anul 2020 a fost unul neașteptat ca evoluție, plin de surprize și imprevizibil. El a adus și aduce suferință, nesiguranță chiar și acum. El poate părea aducător de descumpănire și confuzie.

Putem însă dobândi întărire duhovnicească pe mai departe din două elemente importante: momentul prezenței lui Iisus în Templu la vârsta de doisprezece ani relatat în Evanghelia sărbătorii Tăierii Împrejur a Domnului și amintirea Sf. Vasile cel Mare.

Textul evanghelic ne spune: “Deci, văzându-L, rămaseră uimiți, iar Mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați. Atunci El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” (Luca 2, 48-49). Îl găsim pe Mântuitorul Hristos aici la doisprezece ani prezent în templul de la Ierusalim și petrecând acolo unde îi era locul și casa; cel puțin casa făcută de mâna omului care nu-l poate cuprinde dar este locul care amintește celui care a construit-o despre Creator. Mai cuprinzător este universul ca templu și biserică a Lui.

Evanghelia ne aduce aminte că locul nostru ca și creștini, și în general ca oameni, este lăcașul sfânt al Bisericii. Așa cum tânărul Iisus amintește că locul său natural este lucrarea Tatălui datorită ascultării ca Fiu și conlucrării cu El, la fel și noi să ne aducem aminte că suntem fii ai lui  Dumnezeu după har care suntem chemați să rămânem în ascultarea lui Dumnezeu și în lucrarea sinergică cu El prin credință și har. Biserica este lăcașul, templul lui Dumnezeu în care rămânem în cele ale Tatălui prin Sfânta Liturghie, Sfintele Taine și ierurgii, prin rugăciuni și nevoință ascetică, prin citire și milostenie etc. Sunt toate virtuțile pe care le auzim mereu pomenite în Sfânta Scriptură care alcătuiesc armele cu care ne înarmăm de fiecare dată când plecăm la luptă.

Timpul nostru de aici este un spațiu al luptei pentru mântuirea noastră. Deși scurt el este de o valoare neprețuită pentru că în funcție de calitatea lui primim viața veșnică. Să rămânem în lăcașul și lucrarea lui Dumnezeu ca și Iisus prin cuvânt și faptă. Numai în felul acesta putem auzi mereu cele două porunci care rezumă Legea și proorocii și fără de care nu poate exista viață creștină: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12, 30-31).  

“‘Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare’ (2 Timotei 3, 16). De aceea a fost scrisă de Duhul pentru toți oamenii, ca fiecare să luăm din ea, ca dintr-un spital obștesc al sufletelor, tămăduirea pentru propria boală. Că spune Scriptura ‘Tămăduirea va pune capăt marilor păcate’” (Ecclesiatul 10, 4) spune Sf. Vasile cel Mare reluând cuvintele Sfintelor Scripturi. Marele capadocian ne invită la început de an să avem busola cea bună și inspirația cea adevărată în luarea deciziilor după cum mărturisim prin cuvântul că suntem creștini. Dacă ne considerăm așa să urmăm îndemnul Sf. Ap. Pavel: “...să nu mai fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos” (Efeseni 4, 14-15). Temelia tuturor cuvintelor și faptelor noastre să fie cuvântul lui Dumnezeu așa cum a fost și la întemeierea lumii. Acest cuvânt este medicamentul care vindecă boala și ne îndreaptă spre calea veșniciei și sfințenie. Este ceea ce ne spune Sf. Vasile cel Mare.

Anul 2021 este Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor. Este important să ne gândim la felul în care putem continua, propovădui, transmite și întări credința creștin - ortodoxă acolo unde ne aflăm. Biserica în întregimea ei – cler și credincioși – sunt chemați la această lucrare cu timp și fără timp. De asemenea să ne gândim și la cei care au trecut la Domnul și care ne-au încredințat cele împlinite de ei spre a le duce mai departe. Este o responsabilitate pe care o avem ca generație a prezentului.

Vă doresc la acest început de an nou 2021 La mulți ani! bucurie, sănătate, inspirație și binecuvântare de la Dumnezeu,

† Ioan Casian

Episcopul Ortodox Român al Canadei

Saint-Hubert, 1 ianuarie 2021

____

[Foto: Basilica.ro]