Ziua de Amintire (Pomenire)

Ziua de Amintire (Pomenire) este sărbătorită în ziua de 11 a lunii noiembrie în cele mai multe țări, ca amintire a încetării ostilităților primului război mondial la această dată, în 1918. Ostilitățile au încetat oficial în ziua de 11 a lunii a unsprezecea, potrivit armistițiului semnat de reprezentanții Germaniei și Antantei, între orele 5:12 - 5:20 ale acelei dimineți.

            Tradiția Zilei de Amintire a evoluat din Ziua de Armistișiu. Prima Zi de Armistițiu a fost sărbătorită la Palatul Buckingham de către Regele George al V-lea, care a oferit un ”Banchet în cinstea Președintelui Republicii Franceze,” în seara de 10 noiembrie, 1919. Oficial, prima sărbătorire a Zilei de Armistițiu a fost sărbătorită în dimineața următoarei zile la Palatul Buckingham.

În timpul celui de-al II-lea război Mondial, multe țări au schimat numele acestei sărbători. Țările membere din Cpmmonwealth au adoptat numele de Ziua de Amintire, în timp ce SUA, pe cel de Ziua Veteranilor.

            În 1921, Parlamentul Canadian a proclamat o lege, potrivit căreia Ziua de Armistițiu să fie sărbătorită în prima zi de luni a lui noiembrie 11, fiind combinată cu Ziua de Mulțumire (Thanksgiving Day). Pentru următorii 10 ani, canadienii au sărbătorit ziua cu mici demonstrații publice. Veteranii și familiile lor se adunau în biserici sau locuri memoriale.

            În 1931, Parlamentul federal a amendat Ziua de Armistițiu, hotărând ca ea să fie sărbătorită în ziua de 11 a lunii noiembrie, sub numele nou de Ziua de Amintire (Pomenire).

            În fiecare an, la 11 noiembrie, canadienii păstrează un moment de reculegere în cinstea și amintirea celor care au fost sau continuă să fie înrolați în armata canadiană (bărbați și femei) în timp de război, conflict sau de pace. Facem amintire celor mai bine de 2,300,000 de canadieni care au fost înrolați de-a lungul istoriei și a nu mai puțini de 118,000 care au făcut jertfa supremă. Două minute de reculegere, cântând Ultima Strajă, recitând Pe Câmpul Flanders și purtând flori de mac, constituie elementele acestei ceremonii plină de patriotism.

Istoria Florii de Mac

            În fiecare noiembrie, florile de mac sunt purtate la lapel de milioane de canadieni. Semnificația florii de mac își are originea la războaiele napoleoniene din veacul al XIX-lea, cu peste 110 ani înainte de a fi preluată și în Canada. Documente din acea vreme atestă că maci viguroși creșteau pe mormintele soldaților din zona Flanders din Franța. Câmpiile care înainte de război erau sterpe, ”explodau” cu flori de un roșu sângeriu după ce încetau luptele.

            Cel care a introdus pentru prima dată floarea de mac în Canada și țările din Commonwealth a fost Locotenentul_Colonel John McCrae din Guelph, Ontario, un ofițer medic în timpul primului război Mondial. John McCrae a compus poezia ”Pe Cânpul Flanders” pe o bucățică de hârtie în mai 1915, a doua zi după moartea unui soldat camarad. Nu s-a gândit atunci că cele 13 versuri se vor înscrie în inimile și mintea tuturor celor care aveau să le poarte. Poezia lui McCrae a fost publicată în revista Punch, în decembrie al aceluiași an, devenind o adevărtă inspirație, trei ani mai târziu, pentru Moina Michael, o învățătoare americană. Moina Michael a făcut legământ să poarte întotdeauna floarea de mac în semn de Amintire. În 1920, în timpul unei vizite în Statele Unite, franțuzoaica Madame Guerin a luat cunoștință de acest obicei și a hotărât șă vândă flori de mac pentru ajutorarea copiilor din zonele de război din Franța. La 5 iulie, 1921, Asociația Veteranilor de Război din Canada a adoptat official floarea de mac drept Floarea Amintirii.

Astăzi, floarea de mac este purtată în fiecare an în perioada se sărbătorire a Zilei de Amintire în cinstea canadienilor căzuți la datorie.

(Compilare de Pr. George Bazgan)

In Flanders Fields

In Flanders fields the poppies blow

Between the crosses, row on row,

That mark our place; and in the sky

The larks, still bravely singing, fly

Scarce heard amid the guns below.

We are the Dead. Short days ago

We lived, felt dawn, saw sunset glow,

Loved and were loved, and now we lie

In Flanders fields.

Take up our quarrel with the foe:

To you from failing hands we throw

The torch; be yours to hold it high.

If ye break faith with us who die

We shall not sleep, though poppies grow

In Flanders fields.

Lieutenant-Colonel John McCrae

May 3, 1915

[Foto: TpT]