PS Episcop Ioan Casian: Maica Domnului stă ca o pavăză deasupra și înaintea noastră în Biserică pentru a ne introduce în cunoașterea Fiului Său și a împlinirii voii Sale.
“Prezența Maicii Domnului și a sfinților în cultul Bisericii ne arată că timpul liturgic, nu este un timp simplu ci este unul plin de veșnicia lui Dumnezeu – a spus PS Episcop Ioan Casian în cuvântul de la sfârșitul Sfintei Liturghii cu ocazia sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului. ‘Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină și Apostolii cu proorocii dănțuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci’ spune textul condacului sărbătorii. Pentru noi slujbele depășesc dimensiunea temporală măsurabilă. Maica Domnului este prezentă de fiecare dată împreună cu puterile cerești în Biserica când ne rugăm. Împărăția cerurilor se deschide când la Sfânta Liturghie se dă binecuvântarea mare. În Sfânta Liturghie și Sfintele Taine se deschide o dimensiunea particulară care ne face să trăim anticipat și tainic deja misterul împărăției cerurilor și în felul acesta să pregustăm veșnicia.
Acordul Fecioarei Maria și premisele anulării logicii păcătoase
Maica Domnului este maica noastră a tuturor. Ea ne descoperă sentimentul de a fi părinte nu numai după trup ci și în credința, în duh, în mod spiritual. Dialogul dintre Maica Domnului și Arhanghelul Gavriil pe care îl auzim la sărbătoarea Buneivestiri ne arată spiritul a ceea ce înseamnă a fi cu adevărat creștin. Nimeni între oameni în afară de Maica Domnului nu l-a primit pe Mântuitorul așa cum a făcut-o ea. Dimensiunea de părinte, de fiu sau de fiică a lui Dumnezeu o descoperim în exemplele sfinților. Cea care biruie evidențele imediate ale materialități noastre este Maica Domnului. Cum se va face aceasta naștere – întreabă Fecioara - când eu nu știu de bărbat? Maica Domnului cercetează, scrutează, cuvântul lui Dumnezeu rostit de arhanghel și nu ezită nici o clipă să-l urmeze când primește lămurirea lui Dumnezeu. În acel moment ea creează premisele anulării întregii logici păcătoase care a urmat păcatului neascultării săvârșit de primii oameni. Adam și Eva își întemeiază cunoașterea și raționamentul a ceea ce vor face pe o înșelare, pe o iluzie creată de diavol. Ei își întemeiază actul cunoașterii și a gestului pe care îl vor face pe cineva limitat și imanent nu pe porunca directă, pe cuvântul lui Dumnezeu cel veșnic, pe comuniunea directă cu Creatorul și pe împlinirea poruncii Lui. Acest cuvânt a lui Dumnezeu pune o flacără a cunoașterii în mijlocul Raiului – pomul cunoștinței binelui și răului. El indică prin aceasta că cunoașterea nu este un atribut pur omenesc ci ea depinde și de harul sau cuvântul lui Dumnezeu.
Fecioara ne descoperă că credința și rugăciunea multor generații de oameni credincioși din Vechiul Testament adăugate la lucrarea harului dumnezeiesc sunt transformatoare și mai puternice decât evidențele materialității noastre imediate. Firea noastră chiar și în materialitatea ei a devenit roditoare de viață tot datorită puterii lui Dumnezeu care a căutat să împiedice moartea omului care era consecința păcatului. Omul ar fi sfârșit în nimic, s-ar fi întors în neant. În mijlocul neputințelor și limitelor care au fost introduse de păcat Dumnezeu a găsit mijlocul de a oferi șansa vieții.
Maica Domnului stă ca o pavăză deasupra și înaintea noastră în Biserica pentru a ne introduce în cunoașterea Fiului Său și a împlinirii voii Sale. Ne bucurăm pentru că o avem ca rugătoare care ne poartă sub oblăduirea ei în rugăciunea noastră către Dumnezeu. Ea este și ocrotitoarea noastră, a umanității întreg, printre îndoieli, neputințe și boală.
Ea este împărăteasa cerurilor care îi are alături în rugăciune pe martiri, pe apostoli, pe sfinți. Maica Domnului, care este culmea creației, ne poartă sub omoforul ei pe noi ca Biserică.
Maica Domnului exemplu de responsabilitate spirituală și socială
În perioada aceasta tulbure de pandemie, siguranța noastră vine din faptul ca Dumnezeu este prezent prin providența Lui în toate evenimentele lumii noastre. Spaima, panica, îngrijorarea exagerată vin din teama de moarte, din temeluirea neduhovnicească, lumească a vieții societății noastre. Dincolo de toate este Dumnezeu care cuprinde timpul nostru pământesc și veșnicia. Creștinul știe că fie că trăiește aici fie cu sufletul după ce părăsește viața aceasta până la judecata a doua și sfârșitul lumii el rămâne viu și alături de Dumnezeu iar în veșnicie va fi reunit cu trupul pentru totdeauna. Suntem chemați și avem responsabilitatea de a căuta și a urma calea cea adevărată către împărăția cerurilor. Aceasta însă nu înseamnă o negrijă față de lumea în care trăim aici și acum. Generațiile dinaintea noastră au manifestat această responsabilitate în toate epocile. Creștinii au avut posibilitatea și au făcut lucrul acesta în special după libertatea acordată Bisericii de împăratul Constantin cel Mare prin edictul din 312/313 d.Hr. Ei s-au străduit să schimbe anumite legislații care nu erau în spiritul învățăturii creștine. Au creat instituții – orfelinate, școli, instituții de caritate, spitale pentru bătrâni etc. Maica Domnului este exemplul responsabilității și sociale prin nașterea Fiului lui Dumnezeu în lume. Prin nașterea și petrecerea Lui în lumea noastră, prin faptele mântuitoare săvârșite, El pătrunde, re-fundamentează spiritual și restaurează potențial sănătatea profundă a naturii noastre în vederea redezvoltării ei în spiritul voinței Lui manifestată la creația lumii și omului. Viața spirituală la care omul este chemat este o viață trăită în socialul relațiilor noastre aici și acum. Omul este chemat să transfigureze aceste relații sociale așa încât ele să reflecteze calitatea de fiu sau fiică a lui Dumnezeu pentru care am fost creați. ”
(text editat)
