Comunitatea din Timmins

a aniversat prin rugăciune 102 ani de la înființarea acesteia

În Duminica a 10-a după Rusalii Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent la hramul Parohiei Adormirea Maicii Domnului din Timmins. Ierarhul a slujit Sfânta și Dumnezeiască Liturghie avându-i alături de Pr. Stelian Orlando Geonea parohul acestei comunități și pe Pr. Iulian Stoica venit special de la Parohia Sf. Ap. Petru și Pavel din Kitchener împreună cu preoteasa Raluca. Comunitatea din Timmins s-a bucurat de participarea pe cale virtuală a Arhidiaconului Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei patriarhale din București. Tânăra Alexandra Geonea a citit Apostolul iar Tatăl Nostru a fost recitat în mai multe limbi.

În cuvântul de la sfârșitul slujbei PS Sa a spus:

“Evanghelia de astăzi vorbește de trei lucruri importante în viața creștinului: credința, rugăciunea și postul. Mai întâi părintele copilului lunatic cere ajutor Mântuitorului Iisus Hristos ‘Doamne miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău’ (Matei 17, 15). Cererea părintelui este dureroasă pentru că nu găsise nici un ajutor și nici o soluție pentru suferința fiului său. Cu atât mai mult cu cât ceruse ajutorul de la ucenicii Mântuitorului, adică Sfinții Apostoli, dar ei nu au reușit nimic ‘Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?’ (Matei 17, 19). Trebuie să ne gândim că probabil ucenicii se miraseră și ei de neputința lor pentru că fuseseră trimiși în misiune deja și când s-au întors se bucurau zicând: ‘Și s-au întors cei șaptezeci și doi cu bucurie, zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău’ (Luca 10, 17). Cum se face că simțiseră puterea lui Dumnezeu și lucrarea Lui iar în cazul acestui copil nu putuseră nimic? Mântuitorul Hristos arată cauza chiar celor mai apropiați Lui, adică Sfinților Apostoli spunându-le: ‘Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință’ (Matei 17, 20). Fără puterea credinței nimic nu se poate împlini. Dacă ne gândim la exemplul Maicii Domnului, pentru că suntem a două zi după sărbătoarea Adormirii ei, putem spune ca ea a fost exemplul desăvârșit al credinței în cuvântul lui Dumnezeu dincolo de aparenta imposibilitate sau limitare umană. Credința este cea care menține mintea și inima deschise acțiunii harului dumnezeiesc. Ea are însă două aripi care o fac să fie ‘eficientă’ în viața de toate zilele în lupta cu răul – rugăciunea și postul. Căci Hristos le spune ucenicilor: ‘Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post’ (Matei 17, 21).

Sf. Ioan Casian, reluând una din discuțiile cu părinții pustiului Egiptului spune că demonii nu pot intra în mintea sau în trupul creștinului și nu au mijloacele să pătrundă adânc în sufletul nimănui dacă mai întâi nu l-au îndepărtat pe el de la gândurile sfinte și dacă nu l-au înstrăinat de contemplarea duhovnicească (Convorbiri duhovnicești). Sf. Ioan Casian arată că ispita reușește să biruie acolo unde omul nu mai rămâne aproape de Dumnezeu. Asemeni lui Adam și Evei, pătrunderea îndoielii și distanțării de Dumnezeu în gând afectează starea de permanentă contemplare a Lui aceasta aducând cu sine alterarea capacității omului de a-L cunoaște real pe Dumnezeu și lumea creată de El. Pe Dumnezeu începe să-L vadă ca un adversar egal iar creația din jur ca o realitatea în sine netransparentă din cauza prezenței luminii dumnezeiești. Omul se îndepărtează de izvorul a toate îndepărtându-se de cunoaștere ca dar al lui Dumnezeu pentru a o baza pe singura putere a lui limitată și opacă.

Credința îl leagă din nou pe om cu Dumnezeu după modelul condiției sale paradisiace primare. Iar unul dintre elementele esențiale ale primilor oameni în rai era dialogul cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă de fapt rugăciunea - a vorbi cu Dumnezeu făcătorul a toate. Tot Sf. Ioan Casian spune că încordarea inimii trebuie să fie către Dumnezeu. Gândul aduce despărțirea și moartea. Rugăciunea menține această imediată prezență și intimitate cu Dumnezeu. Postul – spune Sf. Ioan Casian - este disciplina care se opune poftei pătimașe (de a mânca sau bea peste măsură) și gândurilor lumești. Tot el spune că tot ce este folosit de cineva dincolo de necesitățile firii omenești înseamnă lumesc sau secularizat. Postul deci este disciplina care se opune ‘secularizării omului’. El se opune îngreunării materiale a omului care nu mai are discernământul și dreapta măsură între ajutorul lui Dumnezeu și măsura sinergică a participării sale personale. El se îngroapă în responsabilități și planuri imaginare care mai apoi în scufundă în neputințele împlinirii lor. Iată de ce credința, rugăciunea și postul îl ridică pe om din imanentul secular cu privirea spre cer pentru a-i da perspectiva veșniciei.”

În continuare s-a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica migranților români.   

La sfârșitul citirii mesajului ierarhul a mulțumit Pr. Stelian Geonea și familiei pentru neobosita strădanie de a restaura și înfrumuseța atât biserica cât și casa parohiala și sala de mese.

Părintele paroh Stelian la rândul său a mulțumit PS Sale și Pr. Stoica pentru efort și grijă. De asemenea a mulțumind parohiilor, preoților și credincioșilor care și-au manifestat generozitatea până acum prin ajutor uman, financiar sau material.

Warning: No images in specified directory. Please check the directory!

Debug: specified directory - https://www.episcopia.ca/images/2020.08.16-Timmins