Hristos a înviat!
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmi 117, 24) spune unul dintre stihurile Utreniei Învierii din noaptea de Paște. Este noaptea sfântă și binecuvântată a învierii Domnului nostru Iisus Hristos. […]
În noaptea de Paște creștinul înțelege din mărturia Evangheliei că absența trupului Mântuitorului Hristos este tămăduitoare, binefăcătoare și plină de nădejde. El este înlocuit cu Hristos cel înviat care desființează limitele morții. Creștinul înțelege că viața lui nu mai este prizonieră morții trupești, ci ea își găsește un nou punct de plecare pentru un mod de a fi dumnezeiesc. Absența materială a trupului lui Iisus îl face pe creștin să simtă o altă prezență harică mai înaltă care îl va conduce către umanitatea transfigurată a Mântuitorului Iisus Hristos, despre care ne vorbește Sf. Chiril al Alexandriei și care nu mai este limitată de lumea noastră căzută și pătimașă. Creștinul înțelege că, datorită lucrării Fiului lui Dumnezeu, o altă realitate se deschide înaintea lui – cea a Împărăției cerurilor. [...]
Biserica se constituie prin Sfânta Liturghie, iar brațele ei sunt Sfintele Taine. Noi, ca Biserică, trăim în Sfânta Liturghie suprapunerea și îngemănarea celor două planuri – al vieții eterne și al vieții pământești reînnoite. (...) În Sfânta Liturghie omul este purtat spre altceva, spre comuniunea nesfârșit de bogată și nouă prin Hristos cu Tatăl și Duhul Sfânt. Viața omului începe să se modeleze după chipul lui Dumnezeu, intrând în comuniune cu Sfânta Treime și cu ceilalți oameni.”
(extrase din Pastorala de Paște 2020)
Modelul misiunii noastre în Biserică este asemenea celei a Fiului lui Dumnezeu. Precum Fiul este trimis de Tatăl în lume pentru mântuirea noastră la fel și noi suntem trimiși de Fiul în misiune pentru vestirea Evangheliei mântuirii. Misiunea noastră este misiunea pe care o împlinește Dumnezeu. Lucrarea Bisericii est una treimică – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Pentru a se putea realiza această lucrare de iertare a păcatelor este nevoie de lucrarea Duhului Sfânt. Fără semnul treimic asupra misiunii noastre ea rămâne trunchiată și parțială.
(cuvânt la Vecernia Învierii)
Spiritul Evangheliei este unul istoric. O vedem aceasta în alegerea lui Matia în locul lui Iuda prin tragere la sorți de către Sfinții Apostoli. Cel pe care îl vor alege să fie ’unul din acești bărbați care s-au adunat cu noi, în timpul petrecerii între noi a Domnului Iisus, începând de la botezului lui Ioan, până la ziua când S-a înălțat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.’ Apostolii sunt cei care L-au cunoscut în trup pe Domnul și propun doi candidați care să îndeplinească aceleași condiții ca și ei. Evanghelia este deci o mărturisire istorică despre faptele lui Dumnezeu, a Fiului Său întrupat, la care Sf. Apostoli au fost martori.(...)
De același simț istoric vor da dovadă Sfinții Părinți ai Bisericii din sec. IV – V care vor fixa definitiv canonul cărților Vechiului și Noului Testament, alegere bazată pe practica deja împământenită în Biserică din timpuri apostolice. Ei folosesc câteva criterii prin care poate fi probată autenticitatea relatărilor biblice – apostolicitatea, continuitatea și concordanța.
(cuvânt în Lunea din Săptămâna Luminată)
