Mântuitorul Iisus Hristos a precedat misiunea publicã printr-o perioadã de post
Matei 4, 1 - 11:
Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca sã fie ispitit de cãtre diavolul. Și dupã ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmã a flamânzit. Și apropiindu-se, ispititorul a zis cãtre El: De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sã se faca pâini. Iar El, rãspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trãi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". Atunci diavolul L-a dus pe aripã în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, și I-a zis: Dacã Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncã-Te jos, ca scris este: "Îngerilor Sãi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva sã izbești de piatrã piciorul Tãu". Iisus i-a rãspuns: Iarași este scris: "Sã nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tãu". Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arãtat toate împãrãțiile lumii și slava lor. Și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție, dacã vei cãdea înaintea mea și Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, cãci scris este: "Domnului Dumnezeului tãu sã te închini și Lui singur sã-I slujești". Atunci L-a lãsat diavolul și iatã îngerii, venind la El, Îi slujeau.
Felul postului
Matei 6, 16 – 18
Cãnd postiti, nu fiți triști ca fãțarnicii; cã ei își smolesc fețele, ca sã se arate oamenilor cã postesc. Adevãrat grãiesc vouã, și-au luat plata lor. Tu însã, cãnd postești, unge capul tãu și fața ta o spalã, ca sã nu te arãți oamenilor cã postești, ci Tatãlui tãu care este în ascuns, și Tatãl tãu, Care vede în ascuns, îți va rãsplãti ție.
Apostolii și ucenicii lor postesc
Fapte 13, 2 – 3
Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lãsat sã plece.
Sf Ioan Gurã de Aur - Despre post
“Postul potolește zburdãciunea trupului, înfrâneazã poftele cele nesãturate, curãțește și înaripeazã sufletul, îl înalțã și îl ușureazã.” (Omilia a X-a la Facere cap 1)
Pãrintele Dumitru Stãniloae - Despre ascezã și post
“Lucrarea aceastã eroicã a voinței de purificare și de iluminare sub acțiunea harului, pentru a pregãti ființa omeneascã sã primeascã cununa deiformã a sfințeniei, se numește ascezã.” (Ascetica și mistica creștinã p 13)
“În realitate asceza are un scop pozitiv, ea urmãrește fortificarea firii și eliberarea ei de viermele pãcatului… Asceza sãdește în locul patimilor virtuțile, care presupun o fire cu adevãrat întãritã. E adevãrat cã ultima țintã a ascezei este sã elibereze firea nu numai de mișcarea poftelor pãcãtoase, ci și de ideile lucrurilor care se descopãr minții dupã curãțirea de patimi. Dar aceasta numai pentru ca omul sã și câștige o independențã fațã de lucrurile create, care au robit prin patimi firea și pentru ca sã doreascã și mai mult dupã Dumnezeu.” (idem p 14)
“Postul nu este un act pur trupesc, ci în același timp e un act cu character adânc spiritual. Este o încordare de voințã și o reașezare a domniei spiritului asupra trupului. În concepția creștinã, în special ortodoxã, sufletul și trupul nu-și trãiesc viața izolat, ci se influențeazã reciproc. Precum prin suflet poți înrâuri asupra trupului, așa și viceversa. O anumitã poziție și dispoziție a trupului produce o anumitã stare în suflet. Sufletul și trupul se aflã ca într-un cerc, înrâurirea trecând de la unul la altul.” (p 137)
