PS Episcop Ioan Casian îndeamnă la responsabilitate și mărturisire
în Duminica Mironosițelor
În Duminica Mironosițe, Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei, a slujit la Catedrala Episcopală Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion din Saint-Hubert, Quebec, Canada. Împreună-slujitori au fost Pr. Mircea Panciuk, Pr. Adrian Manea, Pr. Marius Constantin Popa și diac. Valenti Boțu.
La sfârșitul Sf. Liturghii, înainte de predică, membri aleși ai noului Consiliului parohial al catedralei, prezenți la slujbă, au depus jurământul, asumându-și responsabilitatea slujirii lor înaintea lui Hristos și Bisericii, a episcopului și a comunității. Acest moment a dat un sens viu cuvintelor care aveau să urmeze în predica Preasfințitului Ioan Casian, legând în mod concret învățătura Bisericii de viața comunității.
În debutul cuvântului său, ierarhul a subliniat dubla semnificație a acestei duminici: „Biserica prăznuiește Duminica Femeilor Mironosițe (…) iar pentru noi, românii, această duminică dobândește o semnificație aparte, întrucât, începând cu acest an, a fost rânduită și sărbătoarea Soborului Sfintelor Femei Românce.” Această nouă sărbătoare aduce în atenție pe „cele șaisprezece femei canonizate recent”, dar și, într-un sens mai larg, pe „toate femeile credincioase care, de-a lungul timpului, au suferit și au mărturisit credința”.
Pornind de la lecturile zilei, ierarhul a evidențiat mai întâi învățătura desprinsă din Faptele Apostolilor, arătând că în Biserică slujirea nu este o inițiativă individuală, ci o chemare: „nimeni nu își asumă singur o slujire, ci este chemat și rânduit de Dumnezeu prin Biserică”. Apostolii, confruntați cu riscul de a pierde din vedere esențialul vestirii Cuvântului lui Dumnezeu, i-au hirotonit pe cei șapte diaconi, pentru a rămâne fideli chemării lor la „stăruința în rugăciune și în slujirea cuvântului”.
Această ordine nu este doar organizatorică, ci profund duhovnicească: „atunci când preocupările secundare devin dominante, esențialul riscă să se piardă”. Mesajul a căpătat o rezonanță aparte în contextul depunerii jurământului de către Consiliul parohial, ca o reamintire a responsabilității fiecăruia în viața Bisericii.
În a doua parte a predicii, ierarhul a adus în prim-plan mărturia femeilor mironosițe, subliniind curajul și credința lor: „Ele sunt primele care merg la mormânt… primele care primesc vestea Învierii”. Cuvintele îngerului – „Nu vă înspăimântați… A înviat, nu este aici” – devin temelia acestei mărturisiri.
Mai mult, femeile primesc o misiune unică: cuvintele „Mergeți și spuneți ucenicilor Lui”, devin astfel, după cum a subliniat ierarhul, „apostoli trimiși către apostoli”, primele vestitoare ale Învierii. Într-o lume în care mărturia lor era adesea ignorată, credința și ascultarea lor capătă o forță și mai mare, arătând că adevărul Învierii nu este simbolic, ci „un eveniment real, petrecut în istorie”.
Legătura cu Duminica Sfântului Apostol Toma a fost, de asemenea, evidențiată: „dacă Sf. Ap. Toma mărturisește datorită vederii și atingerii Mântuitorului Hristos înviat, mironosițele vestesc prin credință și ascultare, pe baza cuvintelor îngerului și prin constatarea mormântului gol, completând astfel mărturisirea credinței pascale”.
În acest context, sărbătoarea Soborului Sfintelor Femei Românce apare ca o continuare vie a acestei mărturii: „viețile lor sunt exemple vii de credință, răbdare și jertfă”. Diversitatea lor – de la soții de domnitori la monahii, de la mame de familie la mărturisitoare în temnițele comuniste – arată că „sfințenia nu este legată de o anumită stare socială, ci de fidelitatea față de Dumnezeu”.
Într-o lume marcată de provocări și confuzii, aceste modele devin repere: „suntem îndemnați să le cunoaștem viețile, să le urmăm exemplul și să ne întărim în credință, pentru a putea, la rândul nostru, să dăm mărturie despre Hristos în societatea de astăzi”.
După slujbă, toți cei prezenți au fost invitați la o masă tradițională organizată în cinstea Sf. M. Mc. Gheorghe, ocrotitorul Catedralei și pregătită de Consiliul parohial și de doamnele implicate activ în viața comunității, moment care a prelungit în mod firesc bucuria comuniunii liturgice.
În acest context, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a reamintit și proiectul important al comunității: renovarea subsolului catedralei și transformarea acestuia în Centrul multifuncțional „Diaconia”, un spațiu dedicat întâlnirii, formării și activităților sociale și culturale. Acesta va găzdui inițiativele adresate copiilor, tinerilor și adulților, precum și activitățile AROLA și ale școlii de duminică, devenind un punct viu al comuniunii parohiale.
Ziua s-a încheiat sub semnul unei duble chemări: la responsabilitate și la mărturisire. Așa cum a subliniat ierarhul, urmând exemplul mironosițelor și al sfintelor femei din istoria noastră, „fiecare credincios este chemat să transforme credința în viață, devenind martor viu al Învierii lui Hristos în lume”.
(consemnare Maica Ana Bulgariu)
