Timpul și veșnicia se împletesc în sărbătorile Bisericii
În vinerea Săptămânii Luminate, când Biserica prăznuiește Izvorul Tămăduirii, Catedrala episcopală Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion din St. Hubert, Québec, a fost locul unei noi întâlniri liturgice sub semnul luminii și al bucuriei Învierii Domnului. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ioan Casian. Ierarhul a avut alături pe Protos. Maxim Morariu, Pr. Marius Constantin Popa și Diac. Valentin Boțu.
În atmosfera pascală a acestei săptămâni binecuvântate, credincioșii prezenți au retrăit, prin cântare și rugăciune, bucuria întâlnirii cu Hristos Cel înviat, unită în chip deosebit cu cinstirea Maicii Domnului și a praznicului Izvorului Tămăduirii. Întreaga rânduială a slujbei a purtat amprenta zilei de Paști, așa cum se întâmplă în fiecare zi a Săptămânii Luminate, când Biserica trăiește și prelungește aceeași lumină și aceeași bucurie a Învierii.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre sensul Săptămânii Luminate și despre felul în care Biserica face prezentă, prin har, taina Învierii în viața fiecărei generații: „În această săptămână luminată, Biserica ne cheamă să trăim fiecare zi ca pe însăși ziua Învierii”, a arătat ierarhul, subliniind că Învierea Domnului nu este doar amintirea unui eveniment petrecut în urmă cu două mii de ani, ci o realitate vie, care se prelungește neîncetat în viața Bisericii: „Mai întâi există lucrarea lui Dumnezeu în istorie, iar apoi Biserica o păstrează vie și o prelungește prin har. Dumnezeu, prin harul Său, prelungește peste timp ceea ce ucenicii au trăit atunci și face actual evenimentul pentru fiecare om credincios în fiecare generație”, a spus Preasfinția Sa.
În continuare, ierarhul a tâlcuit înțelesul sărbătorii Izvorului Tămăduirii, care își are originea într-o minune petrecută în secolul al V-lea. Ierarhul a amintit de minunea săvârșită prin mijlocirea Maicii Domnului, atunci când viitorul împărat Leon cel Mare a primit îndrumare descoperind un izvor ale cărui ape au redat vederea unui orb: „Toate sărbătorile Bisericii au la temelie un eveniment. Mai întâi există lucrarea lui Dumnezeu în istorie, iar apoi Biserica o păstrează vie și o prelungește prin har”, a subliniat Preasfinția Sa.
Pornind de la citirea din Faptele Apostolilor, ierarhul a vorbit despre vindecarea ologului de către Sfinții Apostoli Petru și Ioan și despre puterea harului lui Dumnezeu care lucrează în Biserică până astăzi. Amintind cuvintele Sfântului Apostol Petru adresate celui bolnav – „Argint și aur nu am; dar ceea ce am, aceea îți dau” – ierarhul a arătat că adevărata bogăție a Bisericii este harul primit de la Hristos: „Petru nu îi oferă bogăție, ci harul vindecător primit de la Hristos. Puterea lui Dumnezeu lucrează prin apostoli, iar omul bolnav se ridică îndată și începe să umble”.
În partea a doua a cuvântului său, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a vorbit despre Evanghelia zilei, în care Mântuitorul alungă pe cei care făceau negoț în templu. Plecând de la acest episod, ierarhul a evidențiat adevăratul rost al Bisericii și al vieții creștine: „În Biserică nu venim pentru lucrurile lumii acesteia, ci pentru a ne întâlni cu Dumnezeu și pentru a ne împărtăși din harul Său”.
Totodată, Episcopul Canadei a explicat cuvintele Mântuitorului: „Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica”, arătând că Hristos nu vorbea despre templul de piatră, ci despre templul trupului Său și, prin aceasta, despre biruința Sa asupra morții: „Pentru Hristos, adevăratul templu nu este zidirea de piatră, ci omul”, amintind că Biserica este alcătuită din comunitatea celor care cred în Hristos cel înviat și trăiesc din harul Lui.
În încheiere, ierarhul a vorbit despre legătura profundă dintre sărbătoarea Izvorului Tămăduirii și Maica Domnului, cea prin care lumea L-a primit pe Hristos, Izvorul vieții: „Dacă Hristos este Cel care biruie moartea și vindecă întreaga făptură, Maica Domnului este cea care, prin naștere Îl revelează lumii iar prin apropierea sa de Fiul lui Dumnezeu, mijlocește pentru noi și ne conduce către El”.
Cuvântul ierarhului s-a încheiat cu îndemnul de a păstra și de a împărtăși mai departe bucuria Învierii tuturor, chemând pe toți cei prezenți să trăiască această bucurie în fiecare zi a vieții lor.
(contribuție Maica Ana Bulgariu)
