Denia Canonului Mare la Catedrala Episcopală din Saint-Hubert

În seara zilei de luni, la Catedrala Episcopală Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion din Saint-Hubert, Quebec, Canada, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a săvârșit Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul, o slujbă cu totul specială în această perioadă a Postului Mare. Împreună slujitor cu Preasfința Sa a fost protos. Maxim Morariu. În acest an, denia a fost mutată luni seara, în mod excepțional, din pricina Praznicului Bunei Vestiri, care va fi sărbătorit miercuri, 25 martie.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a împărtășit celor prezenți câteva gânduri ziditoare de suflet despre importanța postului și parcursul duhovnicesc spre Învierea Domnului.

Vorbind despre Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ierarhul a arătat că acesta este „un dialog al sufletului omului cu Dumnezeu” — un dialog care nu se poartă după imaginația fiecăruia, ci urmează firul luminos al revelației cuprinse în Sfintele Scripturi.

Preasfinția Sa a subliniat că referințele Canonului se întind de la exemplele drepților și profeților Vechiului Testament, până la faptele Mântuitorului și ale sfinților Noului Testament. „Dacă vrem să facem o radiografie sinceră a vieții noastre, trebuie să o privim prin lumina Cuvântului lui Dumnezeu, prin cărțile inspirate care păstrează istoria reală a omenirii și arată atât căderile, cât și momentele de ridicare și de ajutor divin”, a arătat ierarhul.

Biserica ne oferă, a adăugat Preasfinția Sa, „ochelarii biblici” prin care putem învăța să ne privim viața așa cum este eadin perspectiva lui Dumnezeu, descoperind că menirea noastră poate fi atinsă numai prin apropierea de El. Canonul cel Mare devine astfel atât o rugăciune personalizată, cât și una asumată de întreaga comunitate a credincioșilor — o rugăciune care unește întreaga istorie a mântuirii.

„În noi se regăsesc toți cei pomeniți de Sfânta Scriptură”, a spus Episcopul Canadei: „Moștenim întreaga istorie a omenirii, cu slăbiciunile și cu puterea de a crede. Canonul contemplă propriile noastre căderi prin căderile celor dinaintea noastră, iar prin sfinții din generația noastră putem purta pe umeri neputințele și necredința vremurilor.”

Ca exemplu de sfințenie apropiată nouă, ierarhul a amintit cei 16 sfinți și 16 sfinte canonizați în ultimii doi ani, care, deși au trăit în societăți lipsite de credință, au mărturisit cu tărie credința lor în mijlocul furtunilor istoriei.

„Am trecut deja de jumătatea postului, iar bucuria Buneivestiri ne luminează sufletele. Denia Acatistului Buneivestiri este o prevestire a Învierii Domnului, căci prin zămislirea Mântuitorului vedem începutul lucrării mântuirii noastre”, a mai spus Preasfinția Sa, îndemnând pe credincioși să trăiască această perioadă cu nădejde, încredere și rugăciune.

Încheind seara de rugăciune, credincioșii au plecat spre casele lor cu inimile îndreptate către Dumnezeu, purtând în suflet convingerea că fiecare slujbă a Postului Mare îi apropie tot mai mult de bucuria deplină a Învierii Domnului.

(consemnare Maica Ana Bulgariu)