Instalarea noului preot paroh al Catedralei Sf. Ioan Botezătorul din Montreal

cu ocazia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei a slujit în mijlocul credincioșilor de la Catedrala Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Ier. Calinic de la Cernica din Montreal, cu ocazia instalării noul preot paroh în persoana părintelui Traian Petre Constantin.

Din soborul slujitor au făcut parte: Pr. Traian Petre Constantin, Pr. George Drăgan și Diac. Valentin Boțu și Marius Constantin Popa.

Răspunsurile la strană au fost oferite de grupul coral al catedralei conduse de Marius Grosuliac.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a vorbit despre perioada liturgică în care Biserica se află, despre post și importanța lui în drumul către întâlnirea cu Dumnezeu.

Vorbind despre percepția obișnuită asupra postului și invitația liturgică la lumină, ierarhul a spus:

„În general, când ne gândim la post, îl asociem cu privarea de mâncare, cu nevoința trupească. Adesea, el este legat de percepția de asprime, de tristețe, de durere sau de întuneric. Omul tinde să vadă în post o perioadă de restricție și suferință. Însă, dacă veți citi cu atenție textele liturgice ale Vecerniei iertării— cea care, de fapt, deschide perioada postului — veți descoperi o invitație surprinzătoare: să începem postul cu lumină. Este o chemare la lumină, la bucurie, la simțirea lui Dumnezeu. Stihira Sfântului Teodor, cântată la Vecernie, ne îndeamnă să ne nevoim cu nevoința trupului și a sufletului. Dar pentru ce? Pentru că, din această nevoință care, la prima vedere, pare o lipsire de lucruri considerate firești, omul primește în schimb bunătățile Duhului. Pe măsură ce împuținăm cele materiale și sporim rugăciunea, începem să descoperim o altă dimensiune.

Postul presupune o angajare deplină a omului. În această perioadă, rugăciunea se înmulțește; la Utrenie se citesc trei catisme din Psaltire; slujbele sunt mai dese și mai lungi. Cel care frecventează biserica se privează, într-un anumit sens, de timpul consacrat preocupărilor personale pentru a-l oferi lui Dumnezeu. Aceasta este dimensiunea spirituală a postului.

Totodată, suntem invitați să citim mai mult din Sfânta Scriptură. La Vecernie și la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite se citesc mai multe texte din Vechiul Testament. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde mai intens în viața noastră decât în timpul obișnuit al anului liturgic.”

În contiuare, ierarhul a vorbit de post ca exercițiu spiritual: „Dacă dorim cu adevărat să-L întâlnim pe Dumnezeu, trebuie să împuținăm „grosimea” lumii care s-a așezat peste noi. Nu putem percepe realitatea lui Dumnezeu fără o anumită pregătire. Așa cum, pentru a înțelege un curent artistic sau pentru a deveni specialist într-un domeniu este nevoie de formare și dedicare, tot astfel și viața spirituală presupune exercițiu, perseverență, disciplină. Postul este acest exercițiu.”

Referindu-se la pericopa evanghelică citită, Preasfinția Sa a menționat: „Evanghelia acestei duminici ne arată limpede prioritățile. Ea începe cu îndemnul la iertare: « De veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc. » Iertarea este temelia. Ea restabilește armonia dintre noi și aproapele și reflectă, atât cât este omenește posibil, armonia dumnezeiască a Sfintei Treimi.

Postul nu este anulat; Evanghelia spune limpede: « Când postiți… » Deci postul rămâne. Dar el trebuie trăit fără fățărnicie, fără laudă de sine, fără ostentație. Nu pentru a arăta altora nevoința noastră, ci pentru a lucra în taină, știind că Dumnezeu vede și răsplătește în ascuns.

Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru. El este desăvârșit. Noi avem nevoie de post, pentru că prin el ne vindecăm, ne limpezim, ne apropiem de viață. Lumea a fost creată din iubire, nu din necesitate. Dumnezeu nu avea nevoie de noi, dar ne-a dorit pentru a ne face părtași iubirii Sale.

Cea mai mare dramă a omului este moartea, intrată în lume prin păcat. Hristos vine pentru a ne vindeca de această rană. Iar dinamica postului ne introduce tocmai în această lucrare de vindecare.

« Nu vă adunați comori pe pământ », spune Evanghelia, ci în cer. Nu ni se interzice folosirea bunurilor materiale — avem nevoie de casă, de hrană, de educație pentru copii — dar suntem chemați să le dăm un sens. Să nu acumulăm din dragoste de acumulare, ci să folosim bunurile în așa fel încât să ne ajute pe noi și pe cei din jur să creștem duhovnicește. Unde este comoara noastră, acolo va fi și inima noastră.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a subliniat faptul că „postul reprezintă o invitație la un mod de viață integral: post trupesc și post sufletesc, rugăciune mai deasă, iertare, milostenie, introspecție. El aduce o tristețe pentru păcat, dar nu o tristețe depresivă, ci o tristețe dătătoare de viață — aceea care deschide inima către pocăință și vindecare.

Trăim într-o societate care oferă divertisment și comunicare fără precedent, care însă totuși cunoaște un nivel ridicat de depresie. Aceasta arată că ceea ce ne oferă lumea nu este substanța vieții. Adevărata bucurie vine din prezența lui Dumnezeu în viața noastră.

Aceasta este chemarea acestei perioade pe care o începem: să intrăm în post cu lumină, cu bucuria care vine din nevoință, cu iertare și cu dorința sinceră de a ne vindeca.”

În continuare conform rânduielii îndătinate la instalarea unui nou preot paroh ierarhul Canadei a încredințat Pr. Traian Petre Constantin Evanghelia, Sfânta Cruce și cheia bisericii ca simbol al misiunii noului preot și a rolului spiritual, pastoral și administrativ pe care îl are în comunitatea al cărui păstor este de acum înainte. 

Preasfinția Sa a acordat de asemenea Preotesei Maria Chișcă medalia Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei ca recunoaștere a rolului pe care l-a avut alături de Pr. George Chișcă protopop emerit, ctitorul Catedralei Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Ier. Calinic de la Cernica, trecut la Domnul.

După binecuvântarea finală, a urmat o scurtă agapă tradițională pregătită de Comitetul de doamne al parohiei și lucrările Adunării Generale a parohiei.

(contribuție Maica Ana Bulgariu)