Parohia din Richmond Hill și-a sărbătorit cel de-al doilea hram

În Duminica a 33-a după Rusalii, care marchează începutul perioadei Triodului, Parohia Ortodoxă Română „Sfântul M. Mc. Dimitrie și Sf. Trei Ierarhi” din Richmond Hill, provincia Ontario a avut bucuria de a-l primi în mijlocul său pe Preasfințitul Părinte Ioan Casian, care a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Pr. Protopop Viorel Țencaliuc, parohul acestei biserici.

Într-un context liturgic deosebit, dedicat pregătirii pentru Postul Mare, ierarhul a vorbit credincioșilor despre importanța pocăinței, a smereniei și a responsabilității vieții creștine, având ca punct central pilda vameșului și fariseului. Cuvântul său a îndemnat la o trăire autentică a credinței, dincolo de formalism, și la o întoarcere sinceră a inimii către Dumnezeu.

Mai întâi Preasfinția Sa a vorbit despre perioada liturgică a Triodului:

„Duminică de astăzi, a 33-a după Rusalii, marchează începutul uneia dintre cele mai importante perioade ale anului bisericesc: perioada Triodului.

Anul bisericesc este împărțit în mai multe perioade liturgice, fiecare având ritmul ei propriu de rugăciune și de trăire duhovnicească. Una dintre aceste perioade este Triodul, care precede sărbătoarea cea mare a Învierii Domnului. El cuprinde Postul Mare, dar începe cu câteva săptămâni mai devreme, prin patru duminici pregătitoare, menite să ne ajute să intrăm treptat în duhul pocăinței și al nevoinței.
Duminica de astăzi deschide o perioadă în care accentul cade în mod deosebit pe pocăință, pe smerenie și pe întoarcerea sinceră a omului către Dumnezeu.”

„Triodul este o perioadă de pregătire progresivă. Prin post, prin rugăciune și prin nevoință, încercăm să împuținăm puterea patimilor care ne stăpânesc trupul și sufletul. În această perioadă se înmulțesc slujbele, se schimbă rânduiala liturgică, se rostesc rugăciuni speciale de pocăință, precum Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care devine o prezență constantă în viața Bisericii. Toate acestea ne arată că efortul trupesc are la bază, în primul rând, efortul duhovnicesc. Căderea omului a fost mai întâi o cădere spirituală, o îndepărtare de Dumnezeu, iar din aceasta au izvorât apoi neputințele, bolile și neajunsurile vieții. Omul nu cade de bunăvoie, ci din slăbiciune, crezând mai mult în cuvântul celui rău decât în cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, drumul întoarcerii începe întotdeauna din inimă.”

Ierarhul a continuat cu un comentariu asupra pildei vameșului și fariseului:

„Evanghelia de astăzi este scurtă, dar extrem de profundă. Mântuitorul ne vorbește despre doi oameni care s-au suit la templu să se roage: unul fariseu și unul vameș.

Fariseul era un om învățat, cunoscător al Legii, respecta tradiția, postea, dădea zeciuială și împlinea poruncile. Din punct de vedere exterior, el părea un credincios model. Însă rugăciunea lui era plină de mândrie și dispreț: « Nu sunt ca acest vameș păcătos ».

Vameșul, dimpotrivă, făcea parte dintr-o categorie disprețuită de popor, datorită nedreptăților pe care le făceau. Vameșul nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept și spunea: « Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului ». Avea conștiința încărcată și recunoștea sincer greșelile sale.”

„Surprinzător, Mântuitorul ne spune că vameșul, și nu fariseul, s-a întors mai îndreptățit la casa sa. Nu pentru că fariseul ar fi făcut rău prin faptele sale bune, ci pentru că le-a făcut cu mândrie și autosuficiență. El credea că nu mai are nevoie de Dumnezeu, că este deja drept prin propriile sale merite.

Aceasta este marea învățătură a acestei parabole: nimic bun nu putem face fără ajutorul lui Dumnezeu. Adevărata dreptate începe cu smerenia inimii.”

„Chiar dacă trecutul nostru nu este curat, chiar dacă am greșit mult, dacă ne întoarcem sincer la Dumnezeu și ne recunoaștem slăbiciunile, El ne primește și ne ridică. În schimb, dacă împlinim formal îndatoririle religioase și rămânem aroganți, critici și disprețuitori față de ceilalți, credința noastră sărăcește.”

Mai departe ierarhul român a vorbit despre responsabilitatea și autenticitatea creștinului în Biserică:

„Faptul că suntem membri ai Bisericii nu este, în sine, o garanție a mântuirii. Este o mare șansă, o mare responsabilitate, dar și o chemare la lucrare. Botezul ne-a oferit iertarea păcatului strămoșesc și harul lui Dumnezeu, dar acest har trebuie lucrat prin viața noastră. Altfel, el devine, la judecată, o dovadă a responsabilității neîmplinite.”

„Un om nebotezat, dar milostiv, smerit și iubitor, poate avea o inimă mai aproape de Dumnezeu decât un creștin botezat, dar lipsit de dragoste. Vedem aceasta în exemplul tâlharului de pe cruce, care, printr-o pocăință sinceră, a primit Raiul. De aceea, suntem chemați să unim în viața noastră două lucruri: râvna fariseului și smerenia vameșului. Să postim, să ne rugăm, să dăm milostenie, să ne implicăm în viața Bisericii, dar fără mândrie, fără judecată, fără dispreț.”

„Aceste săptămâni ale Triodului ne pregătesc pentru Postul Mare, pentru un drum de înnoire sufletească. Ele ne învață smerenia, pocăința, responsabilitatea și nădejdea. Postul Mare este o chemare de a reface drumul pierdut prin păcat, de a ne întoarce la Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt, prin Sfintele Taine și prin voința noastră liberă. Dumnezeu lucrează în viața noastră, dar nu fără consimțământul nostru. Nimic nu se împlinește fără dorința sinceră de schimbare.”

Prin cuvântul rostit în această duminică pregătitoare a Triodului, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a oferit credincioșilor un adevărat ghid duhovnicesc pentru perioada care urmează, subliniind necesitatea îmbinării râvnei cu smerenia, a nevoinței cu dragostea și a disciplinei spirituale cu pocăința sinceră. Îndemnul său a chemat întreaga comunitate prezentă la o asumare responsabilă a vieții creștine pe drumul înnoirii sufletești. Astfel, întâlnirea cu ierarhul a devenit pentru credincioși nu doar un moment de bucurie liturgică, ci și un prilej de întărire în credință, de reflecție și de angajare pe calea mântuirii.

Evenimentul a marcat și sărbătorirea celui de-al doilea hram al acestei parohii: Sf. Trei Ierarhi.

Ziua s-a încheiat cu o masă festivă organizată de doamnele din parohie.

(consemnare Maica Ana Bulgariu)