Binecuvântare, comuniune și sărbătoare

în comunitățile ortodoxe românești din Windsor

28–30 noiembrie 2025

În perioada 28–30 noiembrie 2025, Preasfințitul Părinte Ioan Casian s-a aflat în vizită pastorală în Windsor, provincial Ontario.   

În seara zilei de vineri, 28 noiembrie, începând cu ora 6:00 pm, ierarhul a oficiat slujba privegherii în istorica Catedrală cu hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Preasfinția Sa a fost înconjurată de un sobor de preoți și monahi din Eparhie și din alte jurisdicții. Cu acest prilej, în Catedrală, au fost așezate spre închinare moaștele Sf. Ier. Nicolae, Sf. Ier. Nectarie, o părticică din lemnul Sfintei Cruci, moaștele Sf. Cuv. Mucenici de la Mănăstirea Sfântul Sava, moaștele Sf. Emilian, precum și ale Sf. Ier. Andrei Șaguna.

În ziua de sâmbătă, 29 Noiembrie, Preasfinția Sa a oficiat slujba Vecerniei la biserica Pogorârea Sfântului Duh din Windsor, unde, la final, a săvârșit sfințirea cu agheasmă a locașului de cult după lucrările de renovare realizate în ultima perioadă.

Duminică, 30 noiembrie, comunitatea Catedralei a trăit o zi de mare bucurie, prăznuindu-l pe Sf. Ier. Andrei Șaguna, cel de-al doilea ocrotitor al sfântului lăcaș. În dimineața zilei, ierarhul a fost întâmpinat cu pâine și sare, potrivit tradiției, de către tineri îmbrăcați în straie populare românești.

Sfânta Liturghie arhierească a adunat numeroși credincioși din întreaga regiune Windsor–Essex, împreună slujitor cu Preasfinția Sa fiind Protos. Corneliu Andrașco, parohul acestei biserici.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a vorbit întâi despre cei doi sfinți prăznuiți în această duminică, legați în chip aparte de pământul românesc, de credința și tradiția noastră ortodoxă: Sf. Ap. Andrei, numit și Apostolul românilor, și marele ierarh al Transilvaniei din sec.  al XIX-lea, Sf. Andrei Șaguna, unul dintre ocrotitorii acestei parohii.

Vorbind despre marele ierarh, Preasfinția Sa a amintit faptul că acesta „a restabilit statutul și demnitatea Mitropoliei românești a Transilvaniei, în contextul în care, până în 1918 Transilvania se afla sub dominația austro-ungară, iar românii în mare parte erau lipsiți de multe drepturi. Astfel, Sf. Andrei Șaguna a luptat neobosit la Viena, la Budapesta și în fața tuturor autorităților pentru drepturile românilor (…) Totodată, sfântul a fost și un deosebit chivernisitor al Bisericii: a predat teologie, a reorganizat din temelii administrația mitropolitană, a înființat peste 800 de școli românești (poporale) pe lângă biserici, școli în care se învăța atât credința ortodoxă, cât și limba română, a înființat două gimnazii și o școală reală comercială.”

Referindu-se la exemplul Sf. Andrei Șaguna, ierarhul a concluzionat spunând că „că identitatea unui popor se sprijină nu numai pe credință, ci și pe instituții care o susțin și o transmit. Aceasta este o mare lecție pentru noi, creștinii de astăzi. Pentru că, deși rugăciunea și participarea la viața liturgică rămân esențiale, avem datoria de a clădi și alte lucruri – instituții, mișcări, inițiative – care să ducă mai departe misiunea Bisericii și să propună o viziune creștină alternativă unei lumi tot mai seculare. Aceasta este invitația pe care ne-o adresează, peste timp, Sf. Andrei Șaguna.ˮ

În continuare, episcopul Canadei a punctat câteva din aspectele importante ale Epistolei citite în cadrul Sfintei Liturghii: „Deși Epistola Sfântului Pavel se adresa credincioșilor din Colose, cuvintele lui trec peste timp și ni se adresează și nouă. Sfântul Pavel ne îndeamnă să ne împodobim cu virtuțile pe care Hristos ni le cere, pentru că acestea sunt chipul vieții din Împărăția cerurilor și ne fac asemenea lui Dumnezeu. El ne amintește, de asemenea, că Hristos este izvorul tuturor virtuților și că El însuși le-a întrupat și manifestat prin minunile, vindecările, învierile și toată bunătatea pe care a revărsat-o în cei trei ani și jumătate de misiune. În final, Apostolul adaugă cele două virtuți centrale: dragostea, care este legătura desăvârșirii pentru că Dumnezeu este iubire și nu putem deveni asemenea Lui fără să trăim iubirea creștină și pacea și recunoștința față de Dumnezeu care ne așază viața în rânduiala ei firească. Acestea ne fac un singur trup ca Biserică, deși suntem mulți. Taina aceasta o vedem în Sfânta Treime, una în ființă, dar în trei ipostasuri. Fiecare dintre noi are o vocație în Biserică, și Dumnezeu așteaptă să ne împlinim această chemare pentru binele tuturor.

Îndemnul final al acestei citiri: „Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voiˮ, explică motivul pentru care participăm la slujbele bisericii: „pentru ca identitatea noastră lumească, marcată de păcat, să devină din ce în ce mai mult o identitate creștină, un chip și asemănare a lui Dumnezeuˮ, a spus Preasfinția Sa.

În ultima parte a cuvântului, ierarhul a vorbit despre pericopa evanghelică citită, spunând că virtutea care îi lipsea tânărului bogat „ este esențială, pentru că ea marchează ruptura dintre lumea căzută și împărăția lui Dumnezeu: «Vinde toate câte ai, împarte-le săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-Mi.» Cu alte cuvinte: lasă tot ce ai acumulat, pentru că toate sunt daruri ale lui Dumnezeu, și pune-ți întreaga nădejde în Hristos, singurul Dătător al vieții veșnice. Tânărul se depărtează întristat, iar cei de față întreabă: «Atunci cine poate să se mântuiască?» Iar Hristos îi învață lecția esențială: «Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. » Cu alte cuvinte, nimic făcut prin puterea noastră nu ne poate duce în Împărăția Cerurilor, ci doar prin puterea și harul lui Dumnezeu.ˮ

La final, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a oferit distincții sub formă de medalii și diplome membrilor Coralei Armonia, Doamnelor din comitet și altor binefăcători ai parohiei, în semn de recunoștință pentru dăruirea și implicarea lor.

Momentul liturgic a fost urmat de un program aniversar susținut de Corala Armonia a Catedralei, care a împlinit anul acesta 75 de ani de activitate neîntreruptă. A fost evocată personalitatea Arhimandritului Felix Dubneac, fondatorul coralei, precum și frumusețea și perseverența slujirii prin muzică de-a lungul deceniilor.

Sărbătoarea s-a încheiat în sala socială a Catedralei, unde toți cei prezenți s-au bucurat de o masa tradițională, petrecută într-o atmosferă caldă și plină de comuniune.

(consemnare Protos. Corneliu Andrașco)