Prima ediție a Taberei de vară de la Paraclisul Buna Vestire,

Howser, British Columbia

În inima Munților Stâncoși din British Columbia, la poalele pădurilor veșnic verzi și în apropierea apelor limpezi ale lacului Howser, s-a desfășurat în vara aceasta prima ediție a taberei pentru părinți și copii de la Paraclisul „Buna Vestire”. Această tabără, inițiată urmare a  dragostei și grijii părintești a părinților de la Chilia „Buna Vestire” din Sfântul Munte Athos și binecuvântată de Preasfințitul Episcop Ioan Casian, a fost o adevărată oază de lumină duhovnicească pentru familiile ortodoxe care trăiesc în această parte de lume. Împărțită în două serii, între 21-24 și 28-31 august, tabăra a reunit familii de diferite naționalități, unite însă prin aceeași credință vie și dorință de comuniune. Printre participanți s-au numărat nu doar ortodocși din naștere, ci și cei care au descoperit recent bucuria botezului sau se află pe calea pregătirii pentru primirea acestei sfinte taine.

Atmosfera spirituală a taberei a fost asigurată de prezența părintelui Ciprian Roman, care, prin slujirea sa blândă și plină de râvnă, a adus în fiecare zi lumina Sfintei Liturghii – jertfa cea fără de sânge, izvor de pace și întărire sufletească pentru toți. În jurul altarului de lemn al paraclisului, răsunau cântările credincioșilor, iar munții păreau că răspund în ecou, adăugând o dimensiune cerească rugăciunii obștești. Un copilaș de abia cinci anișori ce era ținut în brațe de unul dintre adulții din Biserică, vorbea cu Sfântul Ierarh Nicolae față către față.

Activitățile zilnice au fost pline de bucurie și de comuniune cu natura, dar și cu Dumnezeu. Copiii și părinții deopotrivă au trăit momente de neuitat pe apele liniștite ale lacului, plimbându-se cu caiacul, barca sau catamaranul, admirând peisajul mirific și simțind parcă prezența Creatorului în frumusețea creației Sale. Sesiunile de pescuit, dormitul în cort, sau în RV-uri, au adus o simplitate fericită, o întoarcere la esențial, acolo unde bucuria izvorăște din lucrurile mici și curate.

Pe măsură ce zilele treceau, legăturile dintre participanți se întăreau, iar inimile lor se umpleau de recunoștință și pace. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie pe deplin frumusețea acelor zile, impactul pe care comuniunea frățească a avut-o în sufletele celor prezenți și măreția împărăției cerului ce părea a se fi pogorât în micul paraclis dintre munți și în inimile celor prezenți. Slavă Ție Doamne, slavă Ție!

(consemnare Nicu Cune / Daniel Damian)