Preasfințitul Episcop Ioan Casian: A ne împărtăși înseamnă a ne uni cu umanitatea transfigurată a Mântuitorului și a anticipa viața veșnică

-Pelerinaj anual în cinstea Maicii Domnului la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci și Sf. Efrem cel Nou-

Sâmbătă, 2 august 2025, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a slujit la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci și Sf. Efrem cel Nou, Mono, Ontario, cu prilejul pelerinajului anual în cinstea Maicii Domnului.

Pelerinajul din acest an a fost încununat de prezența copiei icoanei Maica Domnului Prodromița adusă de la Parohia Sfântul Dimitrie cel Nou din Montreal, prin grija părintelui Ioan Ceaușu, ca răspuns la invitația părintelui Policarp.

În cuvântul de învățătura rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a evidențiat câteva aspecte importante a acestei zile închinate Maicii lui Dumnezeu:

“Ziua de astăzi este una cu totul specială, întrucât ne bucurăm de prezența, în mijlocul nostru, a icoanei Maicii Domnului Prodromița – o icoană făcătoare de minuni, care ne aduce aminte de iubirea lui Dumnezeu, dar și de purtarea de grijă permanentă a Maicii Domnului. Icoana ei se află acum aici pentru a binecuvânta nu doar comunitatea românească, ci și pe toți cei prezenți – ortodocși de diverse origini, veniți să se roage în duhul unității credinței.

Minunea petrecută cu această icoană nefăcută de mână omenească a fost înțeleasă ca o lucrare directă a lui Dumnezeu, o mărturie a faptului că El, în iubirea Sa, vine în ajutorul celor care Îi slujesc cu credință și smerenie.

Această icoană ne transmite un mesaj esențial: Dumnezeu și lucrarea lui nu poate fi cuprinsă și reprezentată pe deplin de mâna omului. Oricât de talentați ar fi iconarii, ceea ce exprimă ei este doar o palidă reflexie a iubirii și frumuseții dumnezeiești. Adevărata sfințenie este darul lui Dumnezeu. El lucrează tainic în viețile noastre, atunci când ne încredințăm cu totul voii Sale.

Aducerea acestei icoane în mijlocul nostru este o binecuvântare și o chemare la întărirea credinței.”

Referindu-se la pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii, pericopă specifică sărbătorilor Maicii Domnului, care relatează întâlnirea dintre Iisus Hristos și cele două surori - Marta și Maria -, Preasfinția Sa a spus:

“Deși acest text este citit adesea la praznicele Maicii Domnului, el nu vorbește în mod explicit despre Maica Domnului, ci ne introduce, printr-un simbolism profund, în taina smereniei și ascultării ei. Marta este cea care slujește, iar Maria este cea care ascultă. Amândouă Îl primesc pe Hristos, dar lucrarea de ascultare a Mariei este subliniată pentru că ea a ales ceea ce este veșnic: Cuvântul și prezența lui Dumnezeu. (…) Sf. Ioan Casian ne atrage atenția asupra unui aspect particular al Evangheliei: Mântuitorul Iisus Hristos nu disprețuiește slujirea Martei, ci subliniază caracterul ei trecător. Este o slujire trupească, necesară aici pe pământ, dar temporară, care, deși se adresează și chiar Îl include pe Fiul lui Dumnezeu întrupat din Fecioara Maria, rămâne legată de condiția efemeră a existenței pământești.

Hristos subliniază că Maria „și-a ales partea cea bună” pentru că, în apropierea morții Sale trupești și a Pătimirilor, ceea ce conta cu adevărat era ascultarea Cuvântului dumnezeiesc și înțelegerea lui. Era un timp scurt și prețios, în care fiecare clipă petrecută în prezența Lui devenea o comoară veșnică. Nu este vorba despre o diminuare a slujirii materiale, ci despre o corectă ierarhie a valorilor.

Vedem acest lucru și în cadrul sărbătorilor bisericești în mănăstiri în mod particular. Tradiția monahală păstrează o continuitate vizibilă între timpul liturgic și timpul cotidian. Monahii, după ce participă la rugăciune la Sfânta Liturghie, merg spre trapeză în aceeași îmbrăcăminte liturgică, păstrând aceeași atitudine duhovnicească. Masa, în această perspectivă, nu este o simplă întrerupere a vieții liturgice, ci o prelungire firească a ei – o comuniune care continuă în planul nevoilor trupești ceea ce s-a săvârșit în planul spiritual.

Biserica este locul unde ne rugăm, dar mai ales unde ne împărtășim. Slujbele și rugăciunile ne însoțesc în pregătirea sufletului, însă centrul vieții bisericești este Sfânta Liturghie, al cărei scop ultim este unirea cu Hristos. Nu venim la biserică doar pentru a ne ruga, ci pentru a intra deplin în comuniune cu Dumnezeu, prin Trupul și Sângele Său. (…) Desigur, există uneori motive obiective – lipsa pregătirii, starea sufletească – care ne rețin de la această deplină comuniune. Să nu pierdem din vedere însă scopul - rugăciunea și împărtășirea. Participarea la Sfânta Liturghie fără împărtășanie rămâne oarecum incompletă. A ne împărtăși înseamnă a ne uni cu umanitatea transfigurată a Mântuitorului și a anticipa viața veșnică.”

În final, ierarhul Canadei a mulțumit Pr. Ioan Ceaușu pentru efortul de a aduce icoana Maicii Domnului Prodromița de la Montreal, precum și celorlalți preoți împreună-slujitori și, nu în ultimul rând, celor trei psalți, care au înfrumusețat slujba prin cântarea bizantină. Toate acestea ne reamintesc faptul că Biserica este vie, lucrătoare și armonioasă prin diversitatea și dăruirea celor care o slujesc.

Din soborul de preoților slujitori au făcut parte: Pr. Viorel Țencaliuc - protopop, Pr. Ioan Ceaușu, Pr. Policarp Athenagoras - egumen, Pr. Dragoș Giulea, Pr. Marian Iacobuț și Pr. George Mokbel.

Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Evanghelos Gkikas (Grecia), împreună cu psalții Andrei Ghebaru (membru al Grupului Tronos - România) și Mădălina Enache (Catedrala Episcopală Sf. Gheorghe – Saint-Hubert).

După Sfânta Liturghie, toți cei prezenți au fost invitați la o agapă frățească.

Programul duhovnicesc al zilei a continuat după-amiază cu un dialog pe teme spirituale cu Pr. Dragoș Giulea. Cei prezenți au participat la Paraclisul Maicii Domnului, ziua încheindu-se în jurul unui foc de tabără.