Sfințire de biserică la mănăstirea din Allegan, Michigan (USA)

Sâmbătă și duminică 30 septembrie și 1 octombrie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a participat la invitația Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi la slujba de sfințire a bisericii Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului din Allegan, Michigan.

Preasfinția Sa a ajuns la mănăstire în după-amiaza zilei de sâmbătă unde spre seară împreună cu ÎPS Mitropolit Nicolae și cu un sobor de ieromonahi și preoți de mir au săvârșit slujba Vecerniei cu Litie. La sfârșitul ei ÎPS Mitropolit Nicolae a vorbit despre viața Sf. Epictet și Astion ale căror moaște urmau să fie așezate în Sfânta Masă la momentul sfințirii.

Slujba sfințirii a început duminică dimineața la ora 9:00 am în prezența celor doi ierarhi și a unui sobor de opt preoți: Protosinghel Ieremia, Ieromonah Daniel, Pr. Călin Barbolovici – protopop, Pr. Vasile Mureșan, Ieromonah Ignatie, Egumen Policarp, Pr. Petru Neaga și Pr. Evanghelos Pepps. Răspunsurile la strană au fost date de un grup psaltic condus de Monahul Hristofor.

În cuvântul de la Evanghelie PS Episcop Ioan Casian a făcut referință la importanța momentului sfințirii unei bisericii și a comentat Evanghelia zilei și a hramului principal.

“Ziua de astăzi este importantă pentru că este momentul temeluirii unei noi biserici – a spus ierarhul. Biserica este locul unde credincioșii se adună pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu și pentru a se întări în credință. Avem de fiecare dată ocazia când se sfințește o biserică mănăstirească sau parohială să asistăm la această extraordinar de bogată rânduială liturgică. Astăzi ne bucurăm cu atât mai mult pentru că ea este o biserică de mănăstire, adică a unei comunități de călugări care sunt dedicați rugăciunii. Ei se roagă mereu, zi și noapte, pentru întreaga lume asemeni Maicii Domnului care știm că este rugătoare permanentă către Fiul Său.”

Ierarhul a subliniat în continuare importanța iubirii, bunătății și generozității pentru a fi un bun creștin.

“În Evanghelia duminicii de astăzi ni se atrage atenția asupra a trei lucruri menționate care fac viața noastră creștină autentică și adevărată. Mai întâi faptul că pentru a fi un creștin adevărat credinciosul trebuie să aibă o dragoste universală – către tot omul – indiferent dacă acesta îi răspunde cu același sentiment sau nu. Fără o astfel de dragoste nu ne putem asemăna cu Dumnezeu. În al doilea rând fără a face bine necondiționat credinciosul nu poate fi cu adevărat un autentic creștin. Facerea lui de bine este limitată doar la cei de la care primește același lucru și aceasta nu îl ajută în a se asemăna cu Dumnezeu care este bun către fiecare indiferent de starea lui. În al treilea rând când creștinul așteaptă de la cel căruia îi împrumută să-i fie înapoiat ajutorul dat nu poate fi un adevărat creștin pentru că nu reflectă generozitatea și dărnicia lui Dumnezeu și nici încrederea pe care El o are în fiecare persoană umană. 

Urmând exemplul Mântuitorului Hristos și ascultând cuvintele Lui, înțelegem mai bine cum trebuie să trăim ca și creștini. Trebuie să fim buni, iubitori și încrezători în semenii noștri.”

Comentând Evanghelia hramului PS Episcop Ioan Casian a arătat importanța slujirii în Biserică – prin cuvânt și faptă. 

“Din Evanghelia hramului principal – Acoperământul Maicii Domnului – învățăm faptul că lucrarea trupească de satisfacere a nevoilor materiale este importantă dar limitată așa cum era împlinită de Marta. Maria în schimb își alesese ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu care este o îndeletnicire veșnică. În cadrul comunității creștine, a Bisericii, avem nevoie de ambele. Săvârșim Sfânta Liturghie pentru a fi părtași la hrana veșniciei – Trupul și Sângele Domnului – dar avem nevoie și de agapa frățească de după în care împărtășim gânduri, preocupări, înfiripăm prietenii duhovnicești etc. Ele sunt importante amândouă dar fiecare în felul și la nivelul ei. Și de acest lucru devenim conștienți când vedem că Mântuitorul Hristos se îngrijește de ambele ca în cazul minunii săturării mulțimilor.”

În încheiere ierarhul a adresat un cuvânt de îndemn la a urma învățăturile Bisericii inspirate din cuvintele și exemplu Domnului Hristos: “Să îndrăznim să urmăm cuvintelor și exemplul Mântuitorului Hristos care ne îndeamnă la a fi buni, iubitori și încrezători în semenii noștri și în ajutorul lui Dumnezeu de fiecare zi. Biserica prin citirile Sfintelor Evanghelii ne aduce aminte de fiecare dată de aceste elemente importante pentru viața noastră creștină.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Nicolae a tâlcuit în cuvântul său celor prezenți semnificația slujbei sfințirii bisericii:

„Edificiul bisericii noi se sfinţeşte mai întâi în exterior pentru a delimita spaţiul sacru, ca fiind “casa lui Dumnezeu” şi “poarta Cerului” (Facere 28, 17). Mai întâi se citeşte în faţa bisericii noi rugăciunea lui Solomon de la sfinţirea Templului din Ierusalim, (III Regi, 8, 22-31) în care se cere lui Dumnezeu: “să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea spre casa aceasta, şi oricâte vor cere în locul acesta să asculţi din locul locuinţei Tale celei din cer (…) şi milostiv să le fii lor! ...

Când înconjurăm biserica nouă purtăm în procesiune moaşte ale sfinţilor mucenici sau martiri care apoi se depun în piciorul Sfintei Mese. Pentru că martirii au arătat cea mai mare iubire faţă de Hristos, iubire jertfelnică mai tare decât teama de moarte. De aceea primele biserici creştine au fost construite pe mormintele martirilor. Întrucât întreaga slujbă de sfinţire a unei biserici ortodoxe este şi o laudă adusă sfinţilor martiri, se cântă de mai multe ori cântarea aceasta: „Sfinţilor mucenici care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat rugaţi-vă lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre!”...

După sfinţirea exterioară a bisericii se deschid porţile bisericii şi, intrând în interiorul ei, vedem iconostasul şi pictura. Pictura ortodoxă este deodată memorial vizual al istoriei mântuirii şi anticipare profetică a Împărăţiei cerurilor... Apoi urmează sfinţirea Altarului bisericii, care Îl reprezintă pe Hristos-Domnul Cel răstignit, mort şi înviat, adică Sfânta Masă simbolizează deodată: masa de la Cina cea de Taină, mormântul lui Hristos şi tronul Său de slavă. După sfinţirea Altarului se sfinţeşte biserica nouă în interior, tot cu apă sfinţită şi cu Sfântul şi Marele Mir, iar apoi se binecuvintează şi se stropesc toţi cei prezenţi cu aceeaşi apă sfinţită, în care s-a turnat parfum ca simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfânt, care sfinţeşte deodată biserica, sufletele şi trupurile credincioşilor...”

În continuare ÎPS Mitropolit Nicolae a mulțumit ctitorilor și tuturor credincioșilor pentru participare și ajutor.

Ieromonahul Daniel a mulțumit ierarhului. El a oferit din partea mănăstirii celor doi ierarhi câte o icoană a Acoperământului Maicii Domnului. De asemenea ÎPS Mitropolit Nicolae a oferit PS Episcop Ioan Casian o icoană a Maicii  Domnului și două volume cu istoria românilor din America. De asemenea a mai oferit cele două volume câtorva din preoții prezenți. PS Episcop Ioan Casian a oferit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. 

Sărbătoare s-a încheiat cu o agapă frățească pentru pelerini pregătită cu multă dragoste de cei apropiați mănăstirii.