Primul hram al noii Misiuni Nașterea Maicii Domnului din Airdrie, Alberta
Duminică 17 septembrie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent la cel dintâi hram al noii Misiuni Nașterea Maicii Domnului din Airdrie, Alberta.
Ierarhul a fost întâmpinat în mod tradițional cu pâine și sare și cu Crucea și Sfânta Evanghelia. Din soborul slujitorilor care s-au alătura la sărbătoare au făcut parte: Pr. Cristian Bujor – paroh, Pr. Lucian Moldovan, Pr. Ciprian Roman și Pr. Gheorghe Petrovan.
La sfârșitul Sfintei Liturghii ierarhul s-a adresat celor prezenți spunând:
“În această duminică binecuvântată – duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci – ne aducem aminte, ca de altfel în fiecare duminică prin pericopele evanghelice care se citesc, de jertfa Mântuitorului și că datorită jertfei Lui putem ajunge sfinți și putem pătrunde în Împărăția Cerurilor.”
Mai departe PS Sa a arătat faptul că urmarea lui Hristos este o alegere liberă, neconstrânsă. Este o invitație la responsabilitate față de Hristos care înseamnă o responsabilitate și față de noi înșine:
“Evanghelia de la Sf. Ev. Marcu pe care am citit-o astăzi, începe cu un cuvânt al Mântuitorului Hristos – ‘Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34) – cuvânt care atrage atenția asupra a trei aspecte. Înainte de toate însă, pe lângă cele trei aspecte - condiții, putem observa că urmarea lui Hristos este un act liber: ‘Oricine voiește să vină după Mine’. A urma lui Hristos nu este o obligație. Responsabilitatea cuvintele și faptelor, însă, există înaintea Lui. Indiferent dacă avem credință sau nu că suntem creaturi al căror Creator este Dumnezeu și de la Care venim, rămânem ceea ce suntem – creaturi ale lui Dumnezeu - cu trup material luat din părinții noștri și cu suflet care ni se dă în momentul zămislirii de către Dumnezeu. Amândouă acestea – trupul și sufletul – se vor întoarce la Dumnezeu la sfârșitul veacurilor. Mai întâi trupul se va întoarce în pământ pentru a sfârși drumul acesta de păcat pe care îl vedem în lumea de astăzi. Conflictele prezente vorbesc mult despre problema păcatului și răului în viața noastră concretă de zi cu zi. Știm însă că la sfârșitul veacurilor omul va înviat, trupul va fi ridicat și transfigurat și va fi unit cu sufletul. Sufletul și trupul vor fi reunite, trupul într-o forma transfigurată, și vor trăi permanent în preajma lui Dumnezeu.
Astfel, Evanghelia ne atrage atenția că a urma lui Dumnezeu este o responsabilitate liberă. Nimeni nu ne obligă. Ceea ce în schimb trebuie să realizăm este că suntem creați de Dumnezeu și calea cea mai bună de a ne trăi viața aici și în veșnicie este cea care urmează Cuvântul lui Dumnezeu, după felul în care Dumnezeu ne-a creat, ne-a educat în perioada Vechiului Testament și ne însoțește și luminează în Noul Testament. Toate conflictele pe care le vedem prezentate pe canalele media, toate problemele, răutățile și lipsa de armonie din lumea în care trăim, nu sunt decât semnele dificultăților noastre ca umanitate de a trăim așa cum se cuvine în fireasca noastră. Urmarea lui Hristos este o alegere liberă, așa cum este și alegerea dumneavoastră de a veni la biserică și de a asculta cuvântul lui Dumnezeu, pentru că cu cât îl auziți mai mult, cu atât mai mult el pătrunde în inimă și veți putea face un drum așa cum se cuvine după rânduiala lui Dumnezeu și în armonie cu El. Aceasta este Biserica. Nimeni nu este forțat să frecventeze o biserică, dar ceea ce descoperă acolo este adevărata viață, credință și verticalitate a noastră ca oameni.”
În continuare PS Episcop Ioan Casian a subliniat cele trei exigențe dacă cineva dorește să-l urmeze pe Hristos: “Evanghelia prezintă în continuare pașii pe care trebuie să îi facem pentru a crește după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iar asemănarea cu Dumnezeu ne apropie din ce în ce mai mult de chipul nostru cel mai adevărat, bun, de sfințenie pentru care am fost creați.
Revenind la cele trei exigențe cerute pentru a urma lui Hristos și intra în Împărăția cerurilor iată care sunt etapele: primul pas este ‘să se lepede de sine’, adică să se îndepărteze de tot bagajul rău și păcătos pe care îl moștenim din familie, din cercul de prieteni, din societate sau din alte obișnuințe. Lepădarea de sine nu înseamnă lepădarea de viață noastră, ci de tot ce înseamnă rău, artificial și nearmonios în ea, de sinele nostru păcătos cu care mergem împotriva celorlalți; al doilea pas este ‘să-și ia crucea’, adică să ne asumăm responsabilitatea de chip și asemănare a lui Dumnezeu, răstignind păcatul și aderând la Hristos; iar al treilea este ‘să-Mi urmeze Mie’, adică să îi urmăm lui Dumnezeu în viața noastră, să încercăm, fie că suntem într-o viață de familie, fie că suntem călugări, să avem un spirit adevărat, să avem dragoste adevărată față de Dumnezeu și față de contemporanii noștri, față de tot ceea ce este în jurul nostru și față de tot ce ar trebui să facem pentru a împlini lucrurile cele bune și a reflecta, astfel, lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră.”
Ierarhul a explicat mai departe ce înseamnă a fi răstignit și felul în care Maica Domnului rămâne pentru noi exemplul prin excelență în acest sens: “În pericopa apostolică de la Galateni care s-a citit azi, găsim următoarele cuvinte ale Sf. Ap. Pavel: ‘M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine’ (Galateni 2, 20). Aceasta înseamnă că atunci când trăim cu adevărat o viață creștină, cu adevărat simțim că Hristos trăiește în noi.
Dar ce ne spune personalitatea și viața Maicii Domnului despre cruce? La Bunavestire, când îngerul îi spune: ‘Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit’ (Luca 1, 31 – 33). Fecioara Maria răspunde: ‘Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema’(Luca 1, 34 – 35). Cuvânt îngerului este greu de cuprins cu mintea omenească, însă Fecioara răspunde: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!’ (Luca 1, 38). Aceasta înseamnă asumarea crucii răstignirii înțelegerii proprii limitate, a înțelegerii și acțiunii păcătoase a întregului neam omenesc. Felul nostru de a naște astăzi, chiar după aceste curățiri prin botez, rămâne marcat de păcatul strămoșesc a lui Adam și al Evei. Fiul lui Dumnezeu nu se putea naște în acest fel care rămânea marcat de problema păcatului. La Maica Domnului vedem un exemplu concret de a-și răstigni înțelegerea. Ea este sfințenia ce mai înaltă răsărită dintre noi oamenii. Este născută firesc din bărbat și femeie, dar este exemplar felul în care înțelege crucea, cum răstignește înțelegerea atât a ei, cât și a întregului popor ales care îl aștepta pe Mesia. Răspunsul ca om simplu, marcat de limita păcatului, ar fi putut fi nu, dar sfințenia ei și încrederea în cuvântul lui Dumnezeu și în providența Lui au făcut-o să rostească către mesagerul Său: ‘Fie mie după cuvântul tău!’”
Exemplul Maicii Domnului nu poate fi egalat dar ne poate inspira în a împlini misiunea încredințată de Dumnezeu nouă după modelul ei: “Astfel putem să vedem legătura între cruce și personalitatea Maicii Domnului. Ea este un exemplu de felul în care putem să înțelegem invitația de a răstigni înțelegerea noastră omenească pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Nu vom putea face ceea ce a făcut Maica Domnului în sens literal și nici nu este misiunea noastră. Însă Îl vom putea naște pe Hristos în lumea aceasta prin cuvântul și fapta pe care o vom face. Asta este chemarea noastră ca și creștini: să îl naștem pe Hristos în lumea aceasta prin cuvânt, prin faptă, prin copiii pe care îi putem avea, pentru că toate acestea ne apropie pe noi mai mult de chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”
La sfârșit Pr. Cristian Bujor – paroh a mulțumit ierarhului pentru vizita pastorală, celor prezenți și celor care s-a ostenit pentru pregătiri.
Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapa frățească și cu o strângere de fonduri.
(consemnare Maica Ana)
