Vizită pastorală de Florii
în parohia Sf. Ap. Andrei din Mississauga
Duminică 9 aprilie PS Episcop Ioan Casian a fost în vizită pastorală la parohia Sf. Ap. Andrei din Mississauga.
Ierarhul a fost întâmpinat cu Sfânta Evanghelie de Preotul Paroh Lucian Azoiței. La sfârșitul Sfintei Liturghii în cuvântul de învățătură ierarhul Canadei a spus: “În această sărbătoare importantă ne apropiem paradoxal de o mare suferință și de o mare bucurie; de o suferință legată de pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos prin care le vom auzi în citirile scripturistice pe care le vom face mai ales în a doua parte a săptămânii care vine; dar este în același timp o bucurie pentru că această pătimire a Mântuitorului Hristos, Fiu al lui Dumnezeu și fiu al omului, se face pentru mântuirea noastră. Acesta este cel puțin paradoxul omenesc al nostru. Ne invită la această bucurie Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel: Bucurați-vă pururea în Domnul! Este invitația pe care ne-o adresează Biserica prin intermediul cuvintelor Sfintelor Scripturi. Mântuitorul Hristos vine la Ierusalim pentru a petrece Paștele.”
PS Sa a vorbit în continuare despre felul în care Hristos arată identitatea Sa ca Mesia Fiu al lui Dumnezeu și prevestește moartea Sa: “Mulțimea din Ierusalim era bucuroasă pentru faptul că văzuse învierile, vindecările, cuvintele cu putere multă și nenumăratele minuni. Toate acestea Îl arată pe Cel pe care Îl au în față ca Mesia lui Dumnezeu, chiar dacă poate nu toți Îl înțeleg ca Fiu al lui Dumnezeu așa cum Îl mărturisesc Petru, Filip sau Nataniel. Îl întâmpină ca trimis al lui Dumnezeu cu salutarea Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Este după tradiție felul în care ei întâmpinau un rege în mod festiv cu ramuri de finic privindu-l ca împlinind o lucrare, o misiune a lui Dumnezeu, în cadrul tradiției inspirate a vechiului Israel. Hristos spune despre ungerea cu mir făcută de Maria că este un semn prevestind moartea Lui. Ea este împlinirea înainte a celor necesare îngropării. El o anunță înainte.”
Învierile săvârșite de Hristos arată diferența între El ca Fiu al lui Dumnezeu și ceilalți prooroci sau drepți ai Vechiului Testament: “Lazăr era o dovadă puternică a identității Mântuitorului Hristos. Cine putea avea putere asupra vieții și morții dacă nu stăpânul lor? Mai sunt cel puțin două exemple în Vechiul Testament de învieri – Sf. Ilie și Elisei. Dacă vom privi felul în care se fac minunile în cazul lor și al Mântuitorului vom vedea că sunt diferite. Sf. Ilie și Elisei petrec un timp în rugăciune și fac anumite gesturi prin care reușesc să învie morții. Cei doi arată că erau conștienți că aceste minuni sunt rezultatul rugăciunii către Dumnezeu și a intervenției Lui. Nu le împlinesc prin puterea lor. Ei se adresează cu nădejde, cu credință lui Dumnezeu, și Dumnezeu săvârșește învierile în urma credinței și acestor rugăciuni. În cazul Mântuitorului Hristos, în cazul lui Lazăr și a celorlalte, vedem că El se adresează direct Lazăre ieși afară! Arătând că are putere să învie morții. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru revelarea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu către ceilalți nu pentru că nu ar avea putere să învie. El se adresează ca cineva care are putere asupra vieții și a morții.”
Scripturile Vechiului Testament sunt un manual de învățătură pentru noi oamenii. Învățăm prin el să-L recunoaștem pe Hristos, lucrarea și timpurile Lui dar și ceea ce noi înșine suntem ca creaturi ale lui Dumnezeu: “Ucenicii mai târziu după învierea Mântuitorului își vor aduce aminte de profeția Vechiului Testament care vorbește de semnele recunoașterii lui Mesia, unul fiind intrarea în Ierusalim pe mânzul asinei. Deci este important să citim Vechiul Testament pentru că gesturile sau cuvintele oamenilor inspirați de Dumnezeu. Acestea prevestesc evenimentele legate de persoana Mântuitorului Hristos. Dumnezeu s-a îngrijit de această educație spirituală prin inspirația oamenilor drepți ai Vechiului Testament pentru ca umanitatea să meargă într-o cale în care că va crede că Dumnezeu este cu ea. Finalitatea însă a acestei căi nu vor fi nici cetatea nici zidurile nici cuvintele ci va fi persoana Mântuitorului. El va ședea în mijlocul umanității noastre, în primul rând al ucenicilor, al femeilor mironosițe, a celor care au crezut, dar și autorităților romane, autorităților templului continuând să dea mărturie despre adevărul cuvântului Său, spre mântuirea neamului omenesc, și despre adevărul misiunii Sale ca Fiu al lui Dumnezeu și fiu al omului, ca Mântuitor al nostru.”
“Scriptura este abecedarul credinței noastre. Dacă dorim să cunoaștem cine este Dumnezeu, care este tradiția noastră, cine suntem noi, care este adevărata noastră identitate, ce este Biserica și ce este cu adevărat omul ca și creștin, abecedarul nostru este Sfânta Scriptura. Putem merge la multe cărți de filozofie și literatură. Nimeni nu le contestă dar pentru ca să știm cine suntem noi ca și creștini nu avem un manual mai bun care să vorbească mai bine despre noi și cine suntem noi ca și oameni ai lui Dumnezeu decât Sfânta Scriptură. De ce aceasta? Pentru că noi ca și creștini credem că lumea aceasta, noi înșine, nu sunt o întâmplare ci un rod al Cuvântului lui Dumnezeu.”
Societatea în care trăim reflectă într-o oarecare măsură raiul pe care Dumnezeu l-a creat ca societate a primilor oameni – Adam și Eva – în care erau chemați să trăiască în ascultare. Dar datorită păcatului ei s-au îndepărtat de această rânduială: “Dumnezeu a creat raiul ca societate pentru noi. O imagine a lui este societatea noastră, adevărat, depărtată de perfecțiunea raiului creat inițial, dar o societate în care vedem atât de multe lucruri frumoase. Era o societate care avea o regulă – ascultarea lui Dumnezeu. În momentul în care vei mânca din pomul cunoștinței binelui și răului vei muri spune Dumnezeu. O ascultare probabil temporară în care omul avea să crească în încredere în Dumnezeu, să vadă că cuvântul lui Dumnezeu este folositor și că îi dă viață și putere. Adam și Eva neascultă acestui cuvânt dar sunt iertați de Dumnezeu dimpreună cu întreaga umanitate datorită faptului că această cădere a lor este rezultatul unei ispite a celui rău și nu a unei voințe intenționate a lor. Ei urmează mai degrabă dorința de a face lucrurile prin ei înșiși. Reflectarea acestui lucru îl vedem astăzi, în societatea și lumea în care trăim. Dacă le radiografiem astăzi, dacă le privim prin mijloacele pe care le avem, vedem că este departe de ceea ce a creat Dumnezeu la început ca rai. Încercăm să ameliorăm lucrurile în societatea de astăzi dar reușim parțial. Acest lucru se datorează răutății și minciunii. Dorința de putere este un factor care cântărește mult în acest sens.”
În continuare PS Episcop Ioan Casian i-a îndemnat pe toți să asume responsabilitatea de creștini în lume promovând valorile creștine ca temei sănătos și solid al societății în care trăiesc: “Să asumăm responsabilitatea noastră în societate nu numai spiritual ci și uman. Hristos ia atitudine și din punct de vedre social. Îi scoate din templu pe vânzători. Ia atitudine și social vorbind. Trebuie să fim smeriți dar smerenia nu înseamnă lipsă de atitudine socială. Nu este un conflict între afirmarea valorilor personale creștine și o atitudine verticală social. Oglinda noastră sunt sfinții. Hristos este cel mai adevărat model pe care trebuie să-l urmăm. Valorile noastre sunt sănătoase, sunt dumnezeiești, sunt bune relațional.”
Săptămâna Mare pentru creștini este o solidarizare cu pătimirile mântuitoare ale Lui Hristos a spus ierarhul în încheiere: “Misiunea noastră este una mare. Floriile este o festivitate mare în care petrecem împreună cu Hristos. Ne alăturăm în pătimirile Lui pentru noi și pentru a noastră mântuire. Înțelegem mai bine cum El a lucrat și a împlinit mântuirea noastră.”
La sfârșit Părintele Paroh Lucian Azoiței a mulțumit ierarhului și celor prezenți îndemnându-i să fie generoși cu Biserica în perioada aceasta pentru diferitele nevoi. O agapă frățească oferită de parohie a încheiat sărbătoarea.
