Ziua Amintirii (de Pomenire)

        Ziua Amintirii (de Pomenire) este sărbătorită pe 11 noiembrie în cele mai multe țări, ca amintire a încetării ostilităților primului război mondial în 1918. Ostilitățile au încetat oficial “la ora 11h00 din ziua a 11-a a lunii a 11-a (noiembrie)”  potrivit armistițiului semnat de reprezentanții Germaniei și Antantei, între orele 5h12 – 5h20 ale acelei dimineți.

            Tradiția Zilei de Amintire a evoluat din Ziua Armistițiului. Prima Zi de Armistițiu a fost sărbătorită la Palatul Buckingham de către Regele George al V-lea, care a oferit un ”Banchet în cinstea Președintelui Republicii Franceze,” în seara de 10 noiembrie, 1919. Oficial, prima sărbătorire a Zilei Armistițiului a fost sărbătorită în dimineața următoarei zile la Palatul Buckingham.

În timpul celui de-al II-lea război mondial, multe țări au schimbat numele acestei sărbători. Țările membre din Commonwealth au adoptat numele de Ziua Amintirii, în timp ce SUA, pe cel de Ziua Veteranilor.

            În 1921, Parlamentul Canadian a proclamat o lege, potrivit căreia Ziua Armistițiului să fie sărbătorită în prima zi de luni a lui noiembrie 11, fiind combinată cu Ziua de Mulțumire (Thanksgiving Day). Pentru următorii 10 ani, canadienii au sărbătorit ziua cu manifestări publice mici. Veteranii și familiile lor se adunau în biserici sau locuri memoriale.

            În 1931, Parlamentul federal a adoptat un act de modificare a Legii Zilei Armistițiului, hotărând ca ea să fie sărbătorită în ziua de 11 a lunii noiembrie, sub numele nou de Ziua Amintirii (de Pomenire).

            În fiecare an, la 11 noiembrie, canadienii păstrează un moment de reculegere în cinstea și amintirea celor care au fost sau sunt înrolați în armata canadiană (bărbați și femei) în timp de război, conflict sau de pace. Ne aducem aminte de cei aproximativ 2,300,000 de canadieni care au fost înrolați de-a lungul istoriei și a celor aproximativ 118,000, care și-au jertfit viața. Două minute de reculegere, cântând Ultima Strajă, recitând Pe Câmpul Flanders și purtând flori de mac, constituie elementele acestei ceremonii plină de patriotism.

Istoria Florii de Mac

            În fiecare noiembrie, macii înfloresc pe reverele și gulerele a milioane de canadieni. Semnificația florii de mac își are originea în vremea războaielor napoleoniene din veacul al XIX-lea, cu peste 110 ani înainte de a fi preluată și în Canada. Documente din acea vreme atestă că maci impunători creșteau pe mormintele soldaților din zona Flanders din Franța. Câmpiile care înainte de război erau sterpe, erau acum împânzite cu flori de un roșu sângeriu după ce încetau luptele.

            Cel care a introdus pentru prima dată floarea de mac în Canada și țările din Commonwealth a fost Locotenentul Colonel John McCrae din Guelph, Ontario, un ofițer medic în timpul primului război mondial. John McCrae a compus poezia ”Pe Câmpul Flanders” pe o bucățică de hârtie în mai 1915, a doua zi după moartea unui soldat camarad. Nu s-a gândit atunci că cele 13 versuri se vor înscrie în inimile și mintea tuturor celor care aveau să le poarte. Poezia lui McCrae a fost publicată în revista Punch, în decembrie al aceluiași an, devenind o adevărată inspirație, trei ani mai târziu, pentru Moina Michael, o învățătoare americană. Moina Michael a făcut legământ să poarte întotdeauna floarea de mac în semn de amintire. În 1920, în timpul unei vizite în Statele Unite, Madame Guerin, de origine franceză, a luat cunoștință de acest obicei și a hotărât să vândă flori de mac pentru ajutorarea copiilor din zonele de război din Franța. La 5 iulie, 1921, Asociația Veteranilor de Război din Canada a adoptat oficial floarea de mac drept Floarea Amintirii.

Floarea de mac este purtată în fiecare an în perioada de sărbătorire a Zilei Amintirii în cinstea canadienilor căzuți la datorie.

Compilare de Pr. George Bazgan

PE-AL FLANDREI CÂMP

Pe-al Flandrei câmp, maci înfloresc
Plecându-şi capul printre cruci,
Sub care fraţii nostri zac, sub ceruri
Unde-aud, deabea, un vajnic cânt de ciocârlii,
Prin bubuit de tunuri, nefiresc.

Noi suntem morţii, care nu demult
Ne bucuram de soarele din cer.
Iubeam şi eram mult-iubiţi, dar astăzi zacem amorțiți,
Pe-al Flandrei câmp.

            Luaţi mai departe facla dela noi:
            Din braţul care cade, luaţi-o sus
            Să puneţi capăt greului război.
            De veţi cădea în luptă, n-om putea
            Să mai dormim, dar macii roşii-n veci vor înflori
            Pe-al Flandrei câmp.

                                                Locotenent-colonel John McCrae

                                                                        3 mai 1915

(versiune în limba română de Constantin Roman/Londra, 3 Iunie 2012)

______

Foto: Google