Pescuirea minunată

chip al puterii credinței și bogăției darurilor lui Dumnezeu

În omilia de la sfârșitul Sfintei Liturghii, PS Episcop Ioan Casian le-a vorbit credincioșilor despre semnificația acestei duminici a pescuirii minunate în legătură cu noul an liturgic:

„Evanghelia duminicii acesteia ne vorbește despre bogăția darurilor lui Dumnezeu. El este generos și bun, dorește să ne ofere darurile Sale din abundență, astfel încât să ne întoarcem la El. Minunea are loc la lacul Ghenizaret, unde mulțimea venise să audă cuvântul lui Dumnezeu cu putere multă. Pe malul lacului erau pescari care se nevoiseră toată noaptea să prindă pește. Iisus s-a urcat în barca lui Simon Petru pentru a învăța mulțimea. Apoi i-a spus lui Simon să meargă la adânc.

 Sf. Ap. Petru arată aici credința sa puternică care depășește neputința umană evidentă. La invitația Mântuitorului de a merge mai la adânc și a arunca mreaja el răspunde: ‘Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.’[1] Văzând minunea, Simon Petru a căzut în genunchi la picioarele lui Iisus, înspăimântat: ‘Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos.’[2] El a spus acest lucru din smerenie, pentru că se considera păcătos și, de asemenea, pentru că a recunoscut că Hristos este Dumnezeu.

Părinții Bisericii văd acest episod ca un simbol al istoriei noastre sfinte. Lacul este lumea, care are momente de furtună, vremuri de liniște, urcușuri și coborâșuri. Sf. Nicolae Velimirovici ne prezintă mai multe semnificații ale acestui eveniment: Evanghelia este năvodul care atrage oamenii. Biserica este corabia lui Dumnezeu. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, al lui Hristos, este calea care duce în corabie.

Barca poate fi înțeleasă ca fiind trupul omului. Plasa care se rupe este omul vechi care se pierde prin lucrarea harului. Apa adâncă este profunzimea sufletului unde se găsește harul.

Omul care ascultă cuvântul lui Dumnezeu părăsește țărmul, adică lumea materială, senzorială, pentru a se uni cu lumea spirituală profundă a harului, iar peștii prinși sunt darurile pe care le primește după credința sa.”

În încheierea omiliei, ierarhul a făcut referire la relația dintre această duminică și anul liturgic care tocmai a început, invitând credincioșii să reflecteze și asupra exemplului vieții Sf. Neagoe Basarab:

„În ce fel putem înțelege legătura dintre această Evanghelie și noul an liturgic? Dacă vrem să navigăm în acest an liturgic pentru a avea roadele Duhului Sfânt, trebuie să ascultăm de Dumnezeu. Dacă navigăm conform judecății noastre, naufragiile și eșecurile vor fi inevitabile. Uităm adesea că există un Creator al lumii, că nu suntem stăpânii lumii. Nu putem înțelege vocația noastră fără să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu.

Astăzi sărbătorim un sfânt român, domnitorul Neagoe Basarab, om politic, care a domnit între 1512-1521. Ele avea și preocupări spirituale. El ne-a lăsat învățăturile pentru fiul său Teodosie, care includ îndrumări pentru guvernarea statului după preceptele lui Dumnezeu și pentru o viață spirituală autentică. Să luăm exemplul acestui om laic și vertical în credința sa, care a adus dragoste și înțelepciune în treburile politice.

Evenimentele socio-politice internaționale de astăzi ne arată justețea atitudinii creștine, adică a iertării, a înțelegerii și îndreptării lucrurilor după rânduiala lui Dumnezeu. Plecarea cu dorința de răzbunare, chiar dacă pare aparent justificată de logica acestei lumi într-un anumit context, este sortită eșecului. Ignorarea situației celuilalt, a valorilor și istoriei lui, creează doar un resentiment pe care cu greu îl va putea cineva înlătura.

Să începem anul acesta cu un duh de ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a converti timpul anului în timp spiritual, pentru a aprofunda viața spirituală, pentru a crește duhovnicește ca și creștini.”

___________

[1] Luca 5, 5

[2] Luca 5, 8