Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci

Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit[1]

În omilia rostită în Catedrala Sf. Gheorghe din Saint-Hubert la sfârșitul Sfintei Liturghii, PS Episcop Ioan Casian a vorbit despre sensul sărbătorii împărătești a Înălțării Sfintei Cruci de la începutul anului liturgic:

„Evanghelia de astăzi ne vorbește despre felul în care a fost judecat și răstignit Fiul lui Dumnezeu: o sărbătoare aparent tristă pentru noi. Dar este de fapt o sărbătoare a eliberării radioase, pe care o indică chiar numele sărbătorii - Înălțarea Sfintei Cruci. Ea are un temei istoric. De ce crucea ar fi nebunie pentru popoarele păgâne? Explicația poate fi găsită în Evanghelia de astăzi, care mărturisește identitatea divină a lui Hristos ca Fiu a lui Dumnezeu. Iudeii din timpul lui Hristos erau tulburați de această afirmație. Dar identitatea Sa este confirmată de minunile făcute. Hristos a arătat că El este Stăpânul vieții și al morții, prin minunile făcute, prin vindecări și învieri din morți.

Textul de astăzi subliniază că Hristos este Fiul lui Dumnezeu născut fără de păcat. Pilat însuși confirmă absența oricărei vinovății a lui Iisus. Iudeii insistă totuși ca Hristos să fie ucis. Domnul tace ca răspuns la întrebarea adresată de Pilat în acest episod: ‘Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.’[2] Moartea lui Hristos nu este sfârșitul. În a treia zi El a înviat din morți. Învierea Sa devine bucuria apostolilor și mai târziu a tuturor creștinilor.

Înălțarea Sfintei Cruci reprezintă o meditație profundă asupra viziunii noastre despre lumii. Această sărbătoare are loc la începutul anului liturgic din motive istorice. Moartea pe cruce, moartea Celui care făgăduise viața veșnică, din punct de vedere uman, părea a fi un eșec. Dar, cu adevărat, s-a dovedit a fi redeschiderea definitivă a porților Raiului și victoria asupra diavolului, împotriva răului.”

Ierarhul Canadei a concluzionat cuvântul de învățătură reiterând motivele importanței acestei mari sărbători:

„Nu putem intra în Împărăția Cerurilor fără a urma exemplele sfinților care sunt modelele noastre, fără dorința de părtășie cu Dumnezeu, fără a face un anumit sacrificiu, fără a avea iubire și credință. Accesul în Rai nu este automat. Crucea este semnul pe care îl privim neîncetat pentru a ne aminti de lucrarea lui Dumnezeu pe tot parcursul anului. Acesta este spiritul pe care îl inspiră sărbătoarea aceasta la începutul anului liturgic. Nu putem duce o viață creștină fără una dintre brațele Crucii - cea verticală și cea orizontală. Prin urmare, sărbătoarea este importantă din motive istorice precise. Ea a fost stabilită în 326 grație bucuriei descoperirii Sfintei Cruci. Dar sărbătoarea are și motivele sale spirituale, deoarece indică și marchează calea și caracterul modului în care trebuie să călătorim în Biserică dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu și de Împărăția sa.”

___________

[1] 1Corinteni 1, 23

[2] Ioan 19, 10-11