Sărbătoare Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

Biserica - munte sfânt al întăririi vieții noastre

În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii săvârșită cu ocazia sărbătorii Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul în Catedrala eparhială din Saint-Hubert, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a vorbit despre modelul și importanța vieții lui pentru noi cei de astăzi:

“Sf. Ilie este unul din cei mai cunoscuți și îndrăgiți profeți ai Vechiului Testament, care se distinge prin ascetismul său deosebit. El a fost un om drept și ascultător de Dumnezeu. Misiunea sa era de a îndrepta credința poporului Israel, care se închina la idoli.

Scriptura ne arată că rațiunea păcatului, a necunoașterii, a idolatriei este îndepărtarea de Dumnezeu. Adam se îndepărtează de împlinirea poruncii lui Dumnezeu iar consecința acestui lucru este o din ce în ce mai mare nefamiliaritate cu cuvântul lui Dumnezeu și cu creația din care făcea parte și îi era coroană. Făgăduința unui Răscumpărător aduce omului o consolare pentru că omul nu mai putea el însuși repara răul făcut.

Întregul mesaj al lui Dumnezeu din Vechiului Testament prin cuvintele și faptele patriarhilor, judecătorilor, regilor drepți și proorocilor este întoarcerea la închinarea adevăratului Dumnezeu al lui Israel și renunțarea la idoli care închipuia falsa cunoaștere și minciuna. Motivul pocăinței traversează Scripturile Vechiului Testament îndemnându-l pe om să se curățească de păcat și să trăiască în sfințenie.

De multe ori când vorbim de idoli ne imaginăm că ei au existat doar în trecut. Dar noi înșine avem idolii timpurilor noastre – diferitele modele de sisteme economice, filozofice, ideologice sau nenumărate doctrine care nu au nici o legătură cu structura și înțelegerea autentică a lumii și societății în care trăim și care în absolutul lor auto-proclamat devin mai degrabă obstacole decât ajutoare în a canaliza viața societății noastre spre o dimensiune mai umană, mai dreaptă și mai spirituală. Aceste sisteme sunt idolii timpurilor noastre. Ei încearcă să-L detroneze pe Dumnezeu din locul pe care Îl ocupă ca și Creator al lumii și dătător de viață și Răscumpărător al omului.  

 Sf. Prooroc Ilie se face vestitorul voinței lui Dumnezeu în poporul Său. Unul dintre semnele  pe care Dumnezeu îl va da este oprirea ploii. Ne putem întreba: de ce omul are nevoie de semne? Sunt ele necesare? Adeseori constatăm că în momentele de așa-numită liniște și de bine omul uită de Dumnezeu și de condiția și sensul său profund de creatură a lui Dumnezeu cu exigențele pe care acest lucru îl presupune. Se pare că încercarea de cele mai multe ori îi aduce aminte omului de limitele și condiția lui. Încercarea îl retrimite în sine spre o scrutare mai adâncă, o cercetare mai amănunțită și o îndreptare a ceea ce supără. Este mai întâi o îndreptare în înțelegere și în faptă față de Dumnezeu și față de semeni cele două coordonate esențiale ale vieții omului.

Seceta de trei ani și jumătate pe care o anunță Proorocul Ilie este semnul pe care îl dă Dumnezeu poporului arătând îndepărtarea lui de la credința cea adevărată. Dar împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, vestirea adevărului, trăirea unei vieți drepte de sfințenie nu este întotdeauna o cale ușoară, fără greutăți, fără dușmănie și fără pericole pentru cel ce o urmează. Este și cazul lui Sf. Ilie a cărui viața este amenințată de Izabela, soție de origine păgână a regelui Ahab, care adusese cu sine cultul idolatru al lui Baal și Așerei. În momentul în care Ilie dă semn din cer prin foc despre adevăratul Dumnezeu iar preoții lui Baal și Așerei sunt omorâți viața Sf. Prooroc Ilie este amenințată. La gândul că a rămas singur închinător drept în sânul poporului iudeu, el se refugiază în pustie plin de tristețe. Ilie este în felul acesta o paradigmă a omului drept care trăiește în dreapta credință dar are și momente de slăbiciune. Încurajat și hrănit de înger Ilie merge la Muntele Sinai pentru a-L întâlni pe Dumnezeu acolo unde Moise îl văzuse pe Dumnezeu și primise poruncile. Ilie este reîntărit în nădejdea și credința vechiului Israel. Reîntărit în credință și speranță și fiindu-i descoperit faptul că mai sunt șapte mii de bărbați care nu s-au întinat prin închinarea la idoli, proorocul Ilie se întoarce pentru a-și alege urmaș pe Elisei.

Dumnezeu îi ascunde înainte de experiența Sinaiului Sf. Ilie existența celor șapte mii de bărbați drepți arătând prin aceasta că chiar dacă cineva este drept în fața lui Dumnezeu, el nu are conoaștere deplină despre toate cele cunoscute de Dumnezeu. Cunoașterea omului drept și sfânt are limitele firești ale naturii noastre și ale iconomiei lui Dumnezeu.   

Așa cum Ilie a avut nevoie de întărire în muntele poruncilor lui Dumnezeu adică Sinaiul la fel și noi avem nevoie să mergem la Sinaiul nostru ca prin cuvintele și descoperirile pe care le primim să ne întărim în drumul către Împărăția lui Dumnezeu. Pentru noi acest munte este Biserica. În Biserică se pogoară focul Duhului Sfânt cel din cer, care preface pâinea și vinul adus de poporul lui Dumnezeu către altare în Euharistie. Hrana, adică pâinea și carnea, pe care o aduc corbii Sf. Ilie preînchipuie Sfânta Euharistie – pâinea preschimbată în Trupul Domnului dat nouă spre mântuire. Dintr-o pâine pământească, materială, ea devine cerească, deschizătoare a ușilor Împărăției lui Dumnezeu.

La sfârșitul vieții Ilie este ridicat la cer de un car de foc fără a trece prin moarte ca și Enoh. Este semnul prin care ni se vestește înălțarea lui Hristos de pe pământ la ceruri și de asemenea faptul că viața noastră trăită în sfințenie va fi ridicată la ceruri și va fi înveșnicită. Focul harului dumnezeieștii Euharistii ne va purta la ceruri în intimitatea și aproprierea lui Dumnezeu.

Viața prorocului Ilie este astfel o paradigmă spirituală pentru noi, o anticipare a faptelor și vieții Mântuitorului Hristos.” 

Ierarhul Canadei a încheiat cuvântul îndemnând credincioșii să cugete la viața Sf. Ilie și să-i urmeze practic modelul de sfințenie:

“Acesta este exemplul Sf. Ilie, care poate să ne inspire prin credință și pe noi, în societatea în care trăim. Nu poți fi puternic în credință dacă nu ești perseverent în ascultarea de Dumnezeu. Fără smerenie, fără răbdare, fără o inimă potrivită nimeni nu poate auzi cuvântul lui Dumnezeu, care este esențial vieții noastre. Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit lui Ilie în suflarea lină de vânt, nu în vijelie, cutremur sau foc. În smerenie Dumnezeu ne face părtași odihnei Lui veșnice încă din lumea aceasta prin Biserică.

Să recitim de fiecare dată viețile sfinților, pentru că acestea ne ajută să înțelegem concret ce înseamnă a trăi viața noastră în sfințenie.” 

______

Foto: Basilica.ro