Din înțelepciunea Sf. Macarie cel Mare
Despre cum să ne rugăm[1]
- Întrebat-au unii pe Avva Macarie, zicând: cum suntem datori să ne rugăm? Le-a zis lor bătrânul: nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile și a zice: Doamne, precum vrei și precum știi, miluiește! Iar de îți stă război asupră, zi: Doamne, ajută-mi! Și El știe ce e de folos și face cu noi milă.
Despre smerenie
- Altădată iarăși un diavol a năpădit asupra Avvei Macarie cu cuțit, vrând să-i taie piciorul. Și pentru cugetarea lui smerită, neputând, i-a zis: câte aveți voi, avem și noi, numai cu cugetarea cea smerită vă deosebiți de noi și biruiți.
Păcatul lucrează prin obișnuință și convingere[2]
Q30.Intrând în sufletul omului, păcatul a cuprins pajiștile sufletului până la ascunzișurile lui cele mai adânci și s-a transformat în obișnuință și convingere, ce crește în fiecare din pruncie, ce cultivă și învață pe om cele rele.
Temelia rugăciunii – atenția la gânduri și rugăciunea în liniște și pace
(Q161)Adevărata temelie a rugăciunii e astfel: să fii atent la gânduri și să-ți faci rugăciunea într-o mare liniște și pace. Omul care se roagă trebuie să-și îndrepte toată stăruința spre gânduri și să curme ceea ce le dă hrană, iar cu mintea să tindă spre Dumnezeu, și să nu împlinească vrerile gândurilor, ci gândurile care sunt risipite să fie adunate laolaltă, deosebindu-le pe cele firești de cele viclene. Sufletul sub păcat se aseamănă unei păduri mari de pe un munte, sau unei stufării de lângă râu, sau uni desiș de spini și de copaci; de aceea, cei ce au de gând să treacă prin asemenea locuri, trebuie să întindă mâinile cu stăruință și cu osteneală să înlăture crengile dinaintea lor. Astfel și sufletul este înconjurat de o pădure întreagă de cugete sugerate de puterea cea potrivnică; de aceea se cere o mare grijă și luare aminte a minții, ca omul să poată osebi cugetele străine, sugerate de puterea cea potrivnică. Cei cu luare aminte la gânduri, întreaga nevoință a rugăciunilor o săvârșește înlăuntru. Unii ca aceștia, prin priceperea și chibzuința lor pot spori, birui cugetele ce se ridică asupra lor și umblă în voia Domnu
_______
[1] Patericul. Ed. Reîntregirea: Alba-Iulia 2003
[2] Sbornicul. Ed. Reîntregirea: Alba-Iulia 2000
