În spiritul tradiției pahomiene
“51. Și orice altă datorie pe care trebuie să o îndeplinim în conformitate cu legea sfântă a comuniunii, să o îndeplinim cu toții cu prudența izvorâtă din evlavie, ca un singur om, așa cum este scris; ‘Iar inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una’ (Fapte 4, 32); pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pâinea noastră, pentru a o mânca cu bucurie și plăcere în Duhul Sfânt și pentru ca binecuvântarea să rămână asupra ei, să rămână acolo și să nu se risipească repede; de asemenea, și pentru ca Domnul să binecuvânteze fiecare lucrare pe care o vom întreprinde.
- Toate lucrurile care sunt de datoria noastră să le împlinim cu ușurință în conformitate cu chemarea noastră, să le facem spre slava lui Dumnezeu, fie că este vorba de mâncare sau de munca la câmp, în comunitate și în conversații cu laici pe care îi vom întâlni pe drum sau la poartă sau pe care îi vom vizita pentru o problemă necesară legată de comunitate. Pe scurt, să tot ce facem sau spunem să o facem spre slava lui Dumnezeu, știind că cuvântul scris este adevărat: ‘Căci Eu preamăresc pe cei ce Mă preaslăvesc pe Mine’ (1 Regi 2, 30). Într-adevăr, cuvintele Scripturii, lărgimea lui Dumnezeu (cf. 2 Tim 3, 16), sunt adevărate și foarte de încredere (vezi 1 Tim 1, 15; 4, 9), indiferent dacă sunt binecuvântări sau pedepse.”[1]
Sfaturi ale Avei Varsanufie
“Dumnezeu ne lasă să cădem în mândrie și în alte patimi, astfel încât să ne putem cunoaște neputința și să recunoaștem unde suntem. În bunătatea Lui, El ne lasă, spre folosul nostru, pentru a putea să ne punem încrederea și speranța în El și nu în noi înșine. Dar nu te gândi că alunecăm în mândrie și în alte patimi datorită voinței lui Dumnezeu (căci voința lui Dumnezeu nu este în acestea); mai degrabă, Dumnezeu permite să ni se întâmple asta din cauza neglijenței noastre și din dragostea Lui pentru umanitatea noastră, El ne ridică de la faptele noastre rele și ne aduce la smerenie, pentru mântuirea noastră.”[2]
Smerenia – măsură a vieții creștine
“Slava deșartă, dorința de a plăcea oamenilor, de a acționa pentru a fi remarcat, iată ceea ce este absolut interzis creștinilor în orice domeniu: chiar și cel care îndeplinește o poruncă, atunci când o face pentru ca să fie văzut și lăudat de oameni, pierde răsplata atașată ei (cf. Mt 6: 1-18). Cât privește cei ce au îmbrățișat orice chip al smereniei din cauza poruncii Domnului, ei trebuie să fugă cu orice preț de slavă deșartă.”[3]
______________________________
[1] Regulile lui Horsiesius în Pachomian Koinonia vol. 2 (Cronici și reguli pahomiene traduse de Armand Vieilleux) Serie de studii cisterciene: numărul 46, Ed. Cistercian Publications Inc. Kalamazoo, MI, SUA 1981, p 216 (în engleză)
[2] Sf. Varsanufie și Ioan. Îndrumare către viața spirituală (selecție și traducere de părintele Seraphim Rose), Ed. Sf. Herman Brotherhood din Alaska, Patina, CA, SUA 2002, p 63 (în engleză)
[3] Regulile ascetice ale Sf. Vasile. Întrebarea 20 în Harul ospitalității. Ed. Du Cerf / Ed. J. P. Migne: Paris 2017, p 171 (în franceză)
Foto credit: Doxologia.ro/ Oana Nechifor
