Iubiți Frați și Surori în Hristos,

Nădăjduiesc că sunteți bine sănătoși și că veștile de la cei dragi, de aproape sau de departe, continuă să fie bune!

Trăim zile de mare încercare din toate punctele de vedere: medical, economic, social, familial și, nu în ultimă instanță, spiritual-religios. Nu cred că este cineva care să nu fie de acord că aceste vremuri de îngrijorare pentru noi și pentru familiile noastre, de nesiguranță, sporit stres și neliniște, vor intra în memoria acestei generații și în istoria întregii lumi.

Un lucru este clar din toată această situație: omul este o ființă fragilă.

După cum știți deja, această pandemie are un efect foarte negativ și asupra lăcașurilor de cult, atât din Eparhia noastră, cât și din toată lumea. Serviciile religioase merg înainte, dar lipsesc credincioșii care alcătuiesc Biserica cea vie, luptătoare și dinamică. Noi, slujitorii Sfintelor Altare, simțim lipsa fiecăruia dintre enoriași și întristarea ne inundă inimile când nu vedem copiii, cu lumânarea în mâinile lor nevinovate și cu pașii sfioși, apropiindu-se de Sfântul Potir pentru împărtășirea cu Hristos. Tristețea se amplifică tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de Luminatul Praznic al Învierii Domnului, Paștile, sărbătoarea bucuriei și biruinței Domnului Hristos asupra morții, păcatului și iadului.

În contextul situației actuale, chiar dacă nu puteți fi prezenți fizic la Dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii, sau din orice duminică și sărbătoare, acasă stând, sunteți precum Apostolii Mântuitorului, care, adunați fiind și cu ușile încuiate, au fost surprinși de Cel necuprins, Hristos cel înviat, care ”a stat în mijlocul lor și le-a zis: PACE VOUĂ!” (Ioan 20:19).

Asadar, această pace este primul dar pe care Hristos îl dăruiește lumii și care ni se înnoiește ori de câte ori venim și ne afirmăm/împlinim vocația noastră de ființe liturgice, fiind binecuvântați de preot cu întâmpinarea hristică ”Pace Tuturor!”

Vă îndemn ca, în special acum, să nu uitați de cei care sunt în situații mult mai dificile și să fiți samarinenii milostivi, turnând peste rănile și necazurile lor untdelemn și vin, înmulțite cu rugăciunea și dragostea lucrătoare.

Totodată, vă îndemn să nu uitați biserica în care unii v-ați cununat și/sau v-ați botezat copiii. Biserica, după cum știți, nu beneficiază de nici un ajutor financiar de la nici un guvern sau organizație. Timpurile sunt grele, dar cheltuielile bisericii sunt aceleași ca înainte. Potrivit cuvintelor Sf. Apostol Pavel, ”Fiecare să dea cum socotește în inima sa, nu cu părere de rău sau din silă, căci Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun...” (II Corinteni 9:7-8).

Nu uitați să vă rugați cu mai multă stăruință și să mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate darurile și toată binecuvântarea!

Pentru acum, slujbele sunt transmise in direct pe internet, la care aveți acces, fie de la parohia de care aparțineți, sau de la alta, dar în mod sigur, de la Catedrala Centrului nostru Eparhial și vă îndemn să luați parte cu obișnuita smerenie, buna cuviință și pioșenie, pentru ca biserica de acasă să fie în comuniune de rugăciune și dragoste statornică cu Biserica, casa mântuirii și mângâierii nostre.

Bunul și Milostivul Dumnezeu să ne binecuvinteze cu sănătate, pace, bucuria mântuirii și inimă bună, iar lumina Învierii Domnului Hristos să ne fie adevărată călăuză de-a lungul pelerinajului nostru pământesc!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pr. George Bazgan

ȘTERGARUL

La Cina cea de taină, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli S-a așezat IISUS.
Din sfeșnic se revarsă o galbenă lumină
Pe azimile calde, pe mielul fără vină...
Era plăcut prilejul și toate pregătite
Dar, vai! – uitase gazda o slugă a trimite,
Un rob sau o copilă, ca dup-a vremii lege
Cureaua de pe glezne pe rând să o dezlege,
Să le aline talpa de colbul de pe drum...
Acum, cei doisprezece sfetnici oarecum
Se întrebau în cuget cum vor ședea la rugă
Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă?...
O, iată-i, cum se-ncruntă privind cu tulburare
Când vasele cu apă, când praful pe picioare...
Și duhul îi întreabă cu șoapta lui ușoară:
”N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă-seară?”
-”Chiar eu!? Nu șade bine, eu doar sunt mai bâtrân...”
Dar tu? Tu cel mai tânăr?” –Eu stau lângă Stăpân!”
”Dar tu?” – întreabă duhul acuma pe Andrei.
-”Chiar eu? Sunt cel din urmă la Domnul dintre ei..”
”Dar tu care ții punga?” –”Eu am făcut de-ajuns:
Am cumpărat merinde și mielul l-am străpuns!”
|”Tu, Toma, nu vrei, oare, să fii cel care spală?”
-”Sunt trist ... se luptă-n mine o umbră de-ndoială...”
-”Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu?...

Și-n fiecare cuget, răspunsul a fost: ”NU!”

Atunci, lasându-și brîul și haina-ntr-un ungher,

S-a ridicat STĂPÂNUL cel coborât din cer

Și-nfășurând ștergarul s-a aplecat ușor

Să-și spele ucenicii, ca rob al tuturor...

De-atunci, pe apa vremii, atâția ani s-au dus...

Și-acum, a câta oară? se-așază iar Iisus

Prin DUHUL SFÂNT să-ntrebe pe cei ce-l înconjoară::

-”N-ai vrea să-ți pui tu, Gheorhge, ștergarul astă seară?

Tu, soră Mărioară? Tu, Mircea, Tu, Mihai?...

Frumos va fi odată acolo sus în RAI!

Dar azi sunt mii de treburi, necazul greu se curmă,

Nu vrei în lumea asta să fii tu cel din urmă?...

E bun un vas de cinste, dar trebuie și-un rob!

Nu vrei să fii tu, frate, al fraților tăi rob?

Sunt răni neîngrijite, sunt focuri ce se sting

Batista-n care lacrimi, în taină, se preling,

Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,

Sunt oameni singuratici, flămânzi de-o mângâiere,

Sunt prunci rămași acasă, cu-o mamă în spital

Sunt suferinzi ce-așteaptă al cerului semnal...

Se cere osteneală și jertfă uneori

Și nopți de priveghere și iarăși muncă-n zori,

Nu dumicând cuvântul, când harul nu ți-i dat...

Sunt... mătură și acul... și rufe de spălat...

E lingura în cratiți și roata la fântână,

Ciocanu-n talpa casei și-un gard la vreo bătrână...

Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi

Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi și să mângâi,

Să-l scoți apoi la soare și să-i alini amarul...

Nu vrei cu MINE, frate, să-ți înfășori ștergarul?”

-”Chiar eu? Nu șade bine, eu doar sunt un bătrân!”

-”Chiar eu? Eu sunt prea tânăr, eu stau lângă STĂPÂN!”

-Chiar eu? Eu nu am vreme, eu am făcut de-ajuns...”

-”Chiar eu? –Chiar eu? Același și-același trist răspuns...

Atunci, lăsând să cadă cureaua lui și haina

-Iubirea fără margini trăindu-și iarăși taina –

Încet, a câta oară? S-a ridicat IISUS

Și plin de –atâtea gânduri, ștergarul iar și-a pus

Și-așa cum o mlădiță se-ndoaie lângă trunchi,

Stăpânul omenirii s-apleacă în genunchi...

La jugul fără slavă, IISUS din nou se-njugă

EL, Împăratul vieții, din nou e rob și slugă...

Veniți, voi, ce-n păcate nădejdea vi se frânge,

IISUS vă spală astăzi cu propriul Său sânge!

Voi, frați, goniți mândria, visările și somnul,

Luați cu drag ștergarul, alăturea cu Domnul

Și nu uitați: pe cale, orice lucrare-i bună,

Dar cine ia ȘTERGARUL, acela ia LIMINĂ!

Autor necunoscut