“Exprimată în secolul al XV-lea de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare și Sfânt, care spunea Occidentului că Moldova este „o altă Valahie”, adică o altă Țară Românească, sau în anii 1600-1601 de domnitorul muntean Mihai Viteazul, prin unirea vremelnică a Munteniei, Transilvaniei și Moldovei într-un singur stat, conștiința națională a fost cultivată prin credință și cultură de Biserică, mai ales prin cărțile de cult în limba română tipărite în Moldova, Țara Românească și Transilvania și răspândite în toate provinciile românești.” (Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel)

“Ardealul a fost rupt în douã, ca un obiect neînsuflețit, și jumãtate a fost predate, din nou, asupritorilor de pânã ieri, iar jumãtate a fost lãsatã sã se sbuciume de dorul, de trebuința organicã dupã cealaltã parte. A fost tratat ca o entitate fizicã, pe când el est un întreg sufletesc, un trup viu, un memebru unitar al familiei românești.

Precum România nu poate trãi fãrã Ardeal, cãci din înãlțimile lui îi curg izvoare le de viațã, de împrospãtare, așa Ardealul nu poate trãi decât în integritate lui indestructibilã.” (Preot Profesor Dr. Dumitru Stãniloae)

“Unirea national - politică, de la anul 1918, nu se cuvine să fie înfăţişată, nici măcar în parte, ca un dar, coborât asupra neamului românesc din încrederea şi simpatia lumii civilizate, nici ca o alcătuire întâmplătoare, răsărită din greşelile duşmanilor de veacuri. … Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna - potrivit adevărului - ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă ‘sărăcia şi nevoile şi neamul’, rămânând împotriva, tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.” (Nicolae Iorga)

„ Problema românească face parte dintr‑o problemă mondială - și prea o uităm des. Unirea va trebui consolidată printr‑o activitate complexă, permanentă, profundă, de durată, deoarece una este a ocupa un teritoriu, alta este a‑l păstra militar și al treilea lucru, cel din urmă și cel mai însemnat, este a ști să‑l menții”. (Nicolae Iorga)

„Eu, care sunt pământean, adânc pământean, care particip de atâția ani la viața internațională, fără a uita nici măcar o clipă că sunt român, eu care sunt un soldat mele în tranșeele păcii și care n-a cunoscut încă demobilizarea, eu care am văzut toate țările la ele acasă sau la a ajunge la concluzia că nimic nu poate prețui mai mult ca glia pământească, eu care sunt adânc uman, am spune public că umanitatea nu mă interesează dacă România nu-și găsește locul în sânul ei” (Nicolae Titulescu)

Despre climatul  de securitate și cooperare internațională:
„În fața legii internaționale, nu există state cu drepturi mai multe decât celelalte.”
„când amenințată, nu se răspunde prin război, ci prin organizarea păcii”.
(Nicolae Titulescu)

“Se apropie anul de când, brusc, fără pregătire, tragic, România a fost pusă în fața clipei care trebuia să decidă de toate străduințele trecutului ei întunecat și vitreg și de toate făgăduielile viitorului ei luminos și falnic: (…)

Ce s-a întâmplat atunci, cum a fost împiedicată făptuirea păcatului monstruos și inept de a ne vărsa sângele pentru apărarea granițelor vrăjmașilor noștri, a acelor granițe care de veacuri ne sufocă, a acelor granițe care sunt ca niște tăieturi adânci și dureroase în corpul viu al națiunii, a acelor granițe pe care, dacă nu vom reuși să le spulberăm, ne vor încătușa ca zidurile unei temnițe, la umbra cărora viața se ofilește și se stinge, ce s-a întâmplat atunci o știm cu toții. (…)

Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă și mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal: România nu poate fi mare fără jertfă! (…)

Fără jertfă sângeroasă și bogată, fără frăție de arme și de durere, nici o piatră de graniță nu se va muta din locul ei! Fără încrederea acelora care ne-au precedat în luptă, fără convingerea lor că avem o profundă idee de drept și de datorie, fără iubirea sinceră a libertății, nu numai a noastră, dar a tuturor, fără o înălțare sufletească susținută, jertfa noastră oricât de mare ar fi nu poate să-și dea roadele, pentru că îi lipsește tocmai aceea ce-i dă ființă: valoarea ei morală!” (Nicolae Titulescu)