Preasfințitul Episcop Ioan Casian: “Viața Sf. Proroc Ilie este plină de prefigurări

ale lui Hristos”

Luni 20 iulie cu ocazia sărbătorii Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent în Parohia Sf. Ștefan cel Mare și Sf. Ier. Nectarie din Oshawa. Au coliturghisit cu ierarhul Pr. Petre Busuioc vicar administrativ și preot paroh, Pr. Lucian Azoiței și Pr. Marian Costinel Iacobuț.

La sfârșitul Sfintei Liturghii ierarhul a vorbit despre viața Sf. Proroc Ilie:

“Astăzi îl prăznuim pe Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai reprezentativi proroci ai Vechiului Testament, un om al postului, al rugăciunii și al râvnei pentru Dumnezeu.

Îl vedem alături de Mântuitorul Hristos la Schimbarea la față alături de Moise pe Muntele Taborului. Aceasta arată tocmai unitatea Vechiului și Noului Testament și împlinirea lor în Hristos.”

Preasfințitul Episcop Ioan Casian a amintit despre Sf. Ilie ca prezență vie și necesară a omului lui Dumnezeu printre semeni pentru a le aduce aminte prin semne concrete despre nevoia păstrării credinței și legătura cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru cele necesare vieții omului:

“Sf. Ilie trăiește într-o perioadă în care poporul se îndepărtase de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu le grăiește prin el dându-le semne pentru a se întoarce la închinarea cea adevărată. Dumnezeu oprește ploaia ca semn al opririi lucrării harului lui Dumnezeu peste cele necesare vieții de zi cu zi a poporului. Seceta nu a fost o răzbunare, ci un semn de trezire la credință. Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință, iar încercările vieții sunt adesea chemări la întoarcerea către El.

Sf. Ilie este ocrotit de Dumnezeu în acest timp fiind hrănit în chip minunat la pârâul Cherit cu pâine și carne.

Mai apoi este trimis la văduva din Sarepta Sidonului unde săvârșește două minuni – înmulțirea făinii și uleiului până la sfârșitul secetei și învierea copilului acesteia când acesta moare.”

Ierarhul a amintit mai apoi minunea săvârșită de Sf. Proroc Ilie pe Muntele Carmel:

“Sf. Ilie ne arată că un singur om care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu poate schimba viața unui popor. Deși regele Ahab și regina Izabela răspândiseră închinarea la Baal, Ilie a rămas statornic. El nu și-a pus încrederea în puterea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. Adunând pe Muntele Carmel pe preoții lui Baal, îi invită să facă două altare – unul pe care să se aducă jertfe zeilor și altul pe care să se aducă jertfă Dumnezeului Celui adevărat. Deși preoții lui Baal erau mult mai numeroși, iar Sf. Ilie era singur, Dumnezeu săvârșește minunea pogorârii focului din cer și mistuirea jertfei la rugăciunea Sf. Ilie. În felul acesta poporul înțelege care este Dumnezeu cel adevărat căruia să i se închine.”

Preasfinția Sa a amintit despre drumul făcut de Sf. Ilie la Muntele Horeb timp de 40 de zile și 40 de nopți:

“În momentul în care Sf. Ilie îi vorbește lui Dumnezeu despre lipsa credinței în Israel, Acesta îl întărește în timpul călătoriei pe care prorocul o face la Muntele Horeb unde Moise văzătorul de Dumnezeu primise Legea. Dumnezeu i se revelează, la fel cum a făcut-o și cu Moise, dar nu în vijelie, nici în cutremur, nici în foc, ci într-o adiere lină de vânt. Dumnezeu ne învață astfel că El vorbește adesea în liniștea inimii, iar pentru a-L auzi avem nevoie de rugăciune, tăcere și curăție sufletească. Această adiere de vânt aduce aminte de prezența lui Dumnezeu în rai în boarea serii când îi vorbește lui Adam.”

“Viața Sf. Ilie este plină de prefigurări ale lui Hristos. Hrănirea lui cu pâine și carne la pârâul Cherit amintește de Sfânta Euharistie. Focul coborât peste jertfa de pe Carmel preînchipuie pogorârea Duhului Sfânt peste darurile de pâine și vin la Sfânta Liturghie. Iar ridicarea sa la cer într-un car de foc vestește Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos. Viața Sf. Proroc Ilie este ea însăși o prefigurare a vieții lui Hristos.

Aceasta este marea învățătură a Sf. Ilie: Dumnezeu lucrează prin omul care se roagă, postește, trăiește curat și rămâne statornic în adevăr.

Să-i cerem Sf. Proroc Ilie să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu, ca să ne dăruiască putere în credință, râvnă în rugăciune, milă față de cei aflați în suferință și curajul de a mărturisi adevărul lui Hristos în orice împrejurare.” 

La sfârșit cei prezenți au primit binecuvântare.