Credința deschide mintea și inima către Dumnezeu
În Duminica a VII-a după Pogorârea Sfântului Duh, Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sf. Nectarie” a primit vizita Preasfințitului Părinte Ioan Casian. Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie împreună cu Pr. Vicar Administrativ Petre Busuioc, parohul comunității, în prezența numeroșilor credincioși veniți să participe la sărbătoarea parohiei.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură pornind de la Evanghelia Duminicii, care relatează vindecarea celor doi orbi și a omului mut stăpânit de demon, amintind totodată și de pomenirea Sfinților Părinți ai Sinodului al IV-lea Ecumenic. Ierarhul a menționat faptul că, acești Sfinți Părinți, la Sinodul întrunit la Calcedon în anul 451 „au definit, în limbajul teologic și cultural al vremii lor, adevărul de credință despre Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Dumnezeu adevărat și om adevărat, având fire dumnezeiască și fire omenească unite într-o singură Persoană, fără amestecare.(…) Aceasta ne arată importanța credinței și a învățăturii Bisericii, care ne călăuzesc pe calea cea dreaptă a mântuirii în Hristos.ˮ
Referindu-se la cei doi orbi care Îl urmează pe Mântuitorul, Preasfințitul Episcop Ioan Casian a evidențiat faptul că aceștia nu Îl numesc în mod întâmplător „Fiul lui David”, ci Îl recunosc pe Cel făgăduit de Dumnezeu asemeni prorocilor. Amintindu-l pe regele David, ierarhul a subliniat că acesta rămâne „dascălul pocăinței, cel care cunoaște înălțimea alegerii lui Dumnezeu, dar în același timp și fragilitatea păcatului”, iar prin pocăința sa a lăsat Bisericii comoara Psalmilor, nelipsită din cultul ortodox: „David este modelul celui care cunoaște atât înălțimea chemării lui Dumnezeu, cât și fragilitatea omului căzut în păcat, dar și puterea restauratoare a pocăinței. De aceea, când cei doi orbi Îl numesc pe Hristos ‘Fiul lui David’, ei Îl recunosc ca pe Cel Care vine în linia prorocilor, a drepților și a regilor inspirați ai Vechiului Testament, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu. (…) Este însă remarcabil faptul că Domnul nu săvârșește minunea în fața mulțimii, ci abia după ce intră în casă. Mântuitorul nu lucrează întotdeauna în același fel. Uneori întreabă, alteori nu. În acest caz îi întreabă pe cei doi orbi: ‘Credeți voi că pot Eu să fac aceasta?’. Desigur, Hristos cunoștea inimile oamenilor și nu avea nevoie de această mărturisire pentru Sine, ci o cerea fie spre întărirea credinței lor, fie spre folosul celor de față.
Răspunsul lor este simplu și profund: ‘Da, Doamne!’. Nu mai spun doar ‘Fiule al lui David’, ci Îl numesc ‘Doamne’, făcând un pas mai departe în mărturisirea credinței lor și recunoscând în El pe Dumnezeu. Atunci Mântuitorul Se atinge de ochii lor și le spune: ‘După credința voastră fie vouă!’
Atingerea aceasta ne amintește că Dumnezeu lucrează prin semne văzute. În Biserică avem apa Sfântului Botez, uleiul Sfântului și Marelui Mir, pâinea și vinul prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în Sfânta Euharistie, untdelemnul binecuvântat al Sfântului Maslu. Aceste elemente concrete ale lumii noastre devin purtătoare ale harului lui Dumnezeu.
Prin cuvintele ‘După credința voastră fie vouă!’, Domnul arată că pe drumul vindecării omul are nevoie de credință.ˮ
Continuând, Episcopul Canadei a arătat că această deschidere către Dumnezeu nu poate exista fără credință: „Dumnezeu stă la ușă și bate. Dacă cineva va auzi și va deschide, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine. Avem nevoie de această deschidere; credința este cea care ne deschide mintea și inima către Dumnezeu.”
Totodată, ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți să fie oameni ai rugăciunii și ai milosteniei, amintind că Evanghelia ne descoperă și importanța celor care îi poartă pe cei aflați în suferință înaintea lui Hristos. Într-o lume în care informația este mai accesibilă ca oricând, dar conflictele, nedreptatea și sărăcia continuă să existe, „avem nevoie de o inimă mare, de o minte deschisă și de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a merge în întâmpinarea tuturor dificultăților lumii acesteia”.
În încheiere, Preasfinția Sa a revenit la învățătura Sfinților Părinți ai Sinodului al IV-lea Ecumenic, arătând că aceștia au avut responsabilitatea de a defini și apăra dreapta credință, iar aceeași responsabilitate revine și Bisericii de astăzi: aceea de a păstra și mărturisi adevărul Evangheliei, așa cum este prezent în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție și inspirat de Duhul Sfânt.
La final, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de căsătorie și în contextul Anului omagial dedicat sfintelor femei, ierarhul a acordat Părintelui Petre Busuioc Diploma de merit iar doamnei preotese Alina Ioana Busuioc Diplomat de merit însoțită de Crucea Centenară a Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei, ca semn de prețuire și recunoștință pentru activitatea desfășurată în slujba parohiei, pentru sprijinul statornic oferit comunității și pentru slujirea jertfelnică a amândurora. Alte distincții au fost oferite susținătorilor și donatorilor parohiei.
Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă festivă la care au fost invitați toți cei prezenți, masa fiind pregătită cu multă dăruire de doamna preoteasă împreună cu doamnele din parohie. Momentul a oferit tuturor prilejul unei frumoase comuniuni frățești, încununând o zi de aleasă bucurie duhovnicească pentru întreaga comunitate.
(consemnare Maica Ana Bulgariu)
