FLORIILE*

În Păresimi, prin Iisus, am pus mereu accent

Pe post, pe rugă și virtuți, trăind frumos, cât mai decent. 

Dar drumul nostru cu Hristos va trece prin calvar.

Rămâneți toți să bem cu El și noi acest pahar.

Priviți: Hristos, stând pe asin, deja El a plecat, 

Că mare parte din popor îl vrea ca împărat.

Pornirăm toți cântând în cor, angelic, Osana! 

Unii pun crengi de palmieri și flori pe calea Sa.

Chiar și copiii jucăuși urmară lui Iisus. 

Simțeau, în inocența lor, că-i Dumnezeul de sus. 

Doar fariseii murmurau și vrură să-i oprească. 

Însă Iisus le-a demascat gândirea diavolească:

„De vor tăcea acești copii, vă spun, luați aminte, 

Că pietrele vor glăsui, iar voi veți fi morminte!” 

Și tot mai tare ei cântau mărețul imn ceresc,

Iar Iisus îi mângâia cu gest dumnezeiesc.

Ierusalimul L-a primit în cânt și osanale, 

Însă Iisus, în sinea Sa, la toți privea cu jale. 

Știa din veci căderea lor, știa că nicio piatră 

Nu va rămâne-n locul ei, din ura idolatră.

Mulțimile L-au aclamat până în fapt de seară,

Că astăzi cântă „Osana” , iar mâine zic: „Să moară!”

Iisus știa că jilțul său va fi un lemn murdar,

Știa că va fi răstignit ca cel mai rău tâlhar.

* Meditație lirică la Duminica Floriilor