ÎN DUMINICA CRUCII*

Azi, în duh de sărbătoare, privesc arborii din lunci,

Iar în mugurii din ramuri disting semnul Sfintei Cruci. 

Mintea-mi face anamneza de pomul primordial

Cu-al său fruct care ascunde sensul existențial.

Cine cunoștea atuncea că-n pomul din Paradis 

Stă ascunsă Sfânta Cruce c-universu-i necuprins? 

Așadar, fii ai credinței, mergeți astăzi în biserici! 

Veți găsi pomul vieții adumbrind pe cei cucernici.

Stați puțin în umbra Crucii, în smerită cugetare, 

Și din ea veți primi fructul ca o veșnică mâncare. 

Acest fruct va fi și leacul spre sănătatea ființei, 

Iar în suflet toți simți-veți ontologia credinței.

Metatemporalitatea va miji în suflete, 

Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.

Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice, 

Va fi izvor de speranță, în pătimiri hristice.

Din iubire pentru tine din cer mana va cădea, 

Iar limanul mântuirii la orizont vei vedea.

Contemporaneitatea pomului din Paradis

Veți simți-o autentic, fiindcă Raiul nu-i un vis!

 ^* Meditație lirică la Duminica Sfintei Cruci