Marți, 23 ianuarie 2018, românii din s-au adunat cu mic cu mare sã sărbătoreascã Unirea Principatelor, ca parte din anul Centenarului Unirii, ce va culmina cu sărbătoarea cea mare de la 1 Decembrie.
Clădirea aleasã pentru găzduirea zilei unirii a fost Heritage Hall de pe 3102 Main Street, o clădire impunătoare cu coloane și ferestre luminate prin care se zăresc crestele munților Stâncosi.
La sărbătoare au participat, conform statisticilor Consulatului General al României la Vancouver peste 500 de persoane, având ca oaspeți 37 consuli generai, consuli și consuli onorifici, o participare semnificativă din partea membrilor corpului diplomatic, în special a țărilor importante și mari: SUA, China, Japonia dar și Ucraina, Cipru, Venezuela, Turcia, Malaezia, sã numim fără o ordine aparte câteva dintre țările cu reprezentare consulară în zonã.
Într-o atmosferã sărbătorească cu belsug, voie bunã și primire româneascã oaspeții s-au delectat din reprezentațiile artistice variate susținute de grupuri aparținând bisericilor locale românești din zonã, trupa de teatru și artiști individuali care au evocat momente inspirate din poveștirile despre domnitorul Cuza, momente patriotice și evocatoare pentru conștiința naționalã și spiritualitatea româneascã.
Dupã primirea cu pâine și sare a oaspeților din corpul diplomatic s-au rostit imnurile naționale, român și canadian, s-au rostit rugãciunea Tatăl nostru în mai multe limbi și rugãciunea de pe Câmpia Libertății de la Blaj de către Pr. Dr. Nicolae Iosif Lãpuște de la biserica Sf. Treime, Pr. Nicu Liuțã de la biserica Sf. Gheorghe, Pr. Corneliu Iulian Dragomir și diacon Radu Teodor Gîrboan, de la biserica Sf. Nicolae.
Am ascultat cu bucurie videoclipul trimis de Preasfințitul Ioan Casian, despre semnificația unirii subtitrat în engleză prin strădania lui Robert Cioatã, apoi, la îndemnul domnului Consul General Ovidiu Grecea românii s-au prins cu mic cu mare în Hora Unirii.
Au urmat hore si sârbe de voie bunã, într-un spirit de bucurie și voie bunã, oamenii îmbrățișându-se cu speranțã în timp ce, dupã fusul orar întârziat cu 10 ore, în România apăreau zorii de zi de 24 ianuarie. Clopotele sunau la biserici și catedrale și ierarhii și preoții începeau Te Deum-ul de pomenire iar oamenii, încet, încet puneau haina de sărbătoare.
Un efort nobil, pentru toți, susținut de foarte mulți voluntari și donatori cu suflet mare care înțeleg cã indiferent de vremuri, românul stã de veacuri cu fruntea sus între națiunile lumii.
