Preasfințitul Episcop Ioan Casian: Un adevărat creștinism nu poate exista fără fapte concrete, fără generozitate și fără mărturisirea prin viața de credință
În ziua prăznuirii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion, Saint-Hubert, Québec, Canada, având alături în sobor pe Pr. Maxim Morariu, Pr. Constantin Traian Petre și Diac. Valentin Boțu.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhul a vorbit despre spiritul sărbătorii Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul: „Sărbătoarea de astăzi – Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – este o prăznuire care ne îndeamnă să medităm asupra vocației profetice și asupra puterii de mărturisire a credinței. Sărbătoare aceasta este cinstirea momentului în care Sf. Ioan Botezătorul prin jertfă dovedește autenticitatea chemării sale, arătându-se ca adevărat proroc și mărturisitor al lui Hristos. Spiritul acestei sărbători ne amintește că vocația creștină nu este întotdeauna presărată numai cu momente de lumină și pace, ci adesea este marcată de încercări, suferințe și chiar jertfă. Această sărbătoare, asemenea altora, ne arată faptul că, deși viața creștină are ca răsplată viața veșnică, drumul pământesc nu este lipsit de necazuri, suferințe și tulburări. Viața omului se aseamănă cu o mare agitată: uneori valurile sunt liniștite, alteori vânturile bat cu putere, punând în primejdie corăbiile. Tot astfel și în viața noastră există clipe de bucurie, de pace și liniște, dar și momente de îndoială, de conflicte și greutăți. În toate acestea, însă, avem călăuzirea lui Dumnezeu, ocrotirea Sa și harul pe care îl primim în rugăciune, pentru a putea merge mai departe în călătoria vieții. Cele două lecturi de astăzi întăresc acest adevăr.”
Preasfinția Sa a explicat mai departe felul în care Sf. Ioan Botezătorul își înțelege propria vocație și maniera în care el este în chip concret implicat în îndrumarea spirituală a poporului: „Nu sunt eu ce socotiți voi că sunt. Dar, iată, vine după mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor”. Sf. Ioan Botezătorul, deși chemat și sfințit de Dumnezeu din pântecele maicii sale, privește cu smerenie către Mesia, recunoscând propria apartenență la firea omenească marcată de păcat.
Vocația profetică a Sf. Ioan nu se rezumă doar la vestirea prin cuvânt a venirii lui Hristos. El este implicat direct în viața oamenilor prin sfaturile pe care le dă. El era un sfătuitor al poporului, oferind îndrumări concrete. „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are; iar cel ce are bucate să facă asemenea.” Astfel, el subliniază că adevărata credință se arată prin fapte de caritate și dreptate.
Sf. Ioan îi îndeamnă pe vameși să fie drepți în slujba lor, fără a le cere să-și abandoneze meseria; pe soldați îi îndeamnă să nu asuprească pe nimeni și să fie mulțumiți cu solda lor. Prin aceste îndemnuri, el se dovedește un om ancorat în realitatea socială a vremii, dar și un model de autentic de îndrumător spiritual.”
„Un adevărat creștinism nu poate exista fără fapte concrete, fără generozitate și fără mărturisirea prin viața de credință. Prezența în biserică și manifestarea credinței trebuie să se reflecte în grija pentru aproapele nostru - adică orice om, fie el creștin sau necreștin. Dacă ai mai mult, împarte cu cel care are nevoie – aceasta este dovada adevărată a credinței și semnul că trăirea noastră este autentică.”
Într-o lume dominată de cuvinte, imagini și discursuri autoreferențiale, ierarhul român al Canadei a subliniat că autenticitatea vieții creștine se verifică prin fapta concretă. „Din punct de vedere științific autenticitatea se vede în rezultatele benefice pentru oameni, în lucrurile care aduc progres și binele comun. Din punct de vedere creștin, autenticitatea se măsoară prin faptele care izvorăsc din Evanghelie și din iubirea față de aproapele.
Sf. Ioan Botezătorul rămâne pentru noi modelul acestei autenticități: ascet nevoitor, dascăl al rugăciunii, dar și apărător al familiei. Moartea lui a venit tocmai din mustrarea nedreptății: îl critica pe Irod pentru traiul nelegiuit cu soția fratelui său. Deși Irod îl respecta pe Ioan ca pe „un om sfânt și drept”, slăbiciunea l-a făcut să cedeze promisiunii nechibzuite, trimițându-l pe acesta la moarte.”
La finalul omiliei Preasfințitul Episcop Ioan Casian a reamintit că viața creștină presupune și bucurie dar și împotriviri și suferințe: „Această sărbătoare a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul rămâne pentru noi o aducere-aminte că vocația creștină presupune și momente de bucurie dar și suferințe, necazuri, împotriviri și chiar moarte. Așa cum martirii primelor veacuri au pătimit pentru credința lor, tot așa și noi, dacă dorim să trăim autentic viața creștină, trebuie să fim pregătiți pentru împotriviri, pentru contestări și chiar pentru prigoană. Nu trebuie să ne mire aceasta, fiindcă Însuși Mântuitorul Hristos a fost respins, judecat și răstignit pe baza unor acuzații false.
Atât viața Mântuitorul Hristos cât și cea a Sf. Ioan Botezătorul ne arată că lumea noastră nu este încă Împărăția lui Dumnezeu, dar că prin Sfintele Taine și prin întreaga lucrare sfințitoare a Bisericii avem deja arvuna vieții veșnice. Trăim încă în istorie, cu toate limitele ei, dar suntem chemați să o sfințim prin faptele noastre. De aceea, fiecare sărbătoare, fiecare pomenire a unui sfânt, cum este și cea de astăzi, este pentru noi o chemare la a întrupa Evanghelia în viața noastră concretă. Să învățăm de la Sf. Ioan Botezătorul curajul, dreptatea și verticalitatea, pentru ca astfel să rămânem credincioși lui Hristos și moștenitori ai Împărăției Sale.”
La sfârșit cei prezenți au primit binecuvântare.
(consemnare Maica Ana Bulgariu)
