Slujire liturgică, întărire duhovnicească și comemorare
la Catedrala Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Ier. Calinic de la Cernica din Montreal
În Duminica a 9-a după Rusalii, Prea Sfințitul Părinte Ioan Casian a fost prezent în mijlocul credincioșilor de la Catedrala Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Ier. Calinic de la Cernica din Montreal, Quebec. Ierarhul a slujit Sfânta Liturghie și slujba de pomenire în memoria trecerii la cele veșnice a Pr. Protopop emerit George Chișcă.
În cuvântul de învățătură rostit la final ierarhul a spus:
“Prima citire, din capitolul al treilea al primei Epistole către Corinteni, ne reamintește un adevăr pe care Biserica îl mărturisește de peste două mii de ani: Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se din Fecioara Maria, ne-a făcut părtași lucrării Sale de îndumnezeire a omului și transfigurare a lumii. Prin umanitatea pe care a luat-o asupra Sa, ne-a făcut frații și apropiații Lui, împărtășind suferința și greutățile noastre.
Vedem aceste greutăți în toate epocile — fie din paginile istoriei, fie în realitatea contemporană: conflicte, războaie, nedreptăți, sărăcie. În fața lor, Hristos este temelia speranței noastre: prin nașterea, pătimirea, răstignirea, moartea dar mai ales prin învierea Sa, El ne deschide drumul vieții veșnice.
Sfântul Apostol Pavel ne amintește că „temelia” nu este altcineva decât Hristos. Noi suntem împreună-lucrători cu El, iar Biserica — înțeleasă nu doar ca ziduri, ci ca adunare vie a credincioșilor — este zidită pe această temelie. Voi sunteți „temple ale Duhului Sfânt” și în voi locuiește Duhul lui Dumnezeu.”
Referindu-se la pericopa evanghelică ierarhul a continuat:
“Sfânta Evanghelie în pericopa citită ne prezintă imaginea Bisericii care străbate timpurile — uneori liniștite, alteori tulburi — asemenea corabiei ucenicilor pe Marea Galileii. Viața fiecăruia dintre noi seamănă cu această traversare: are momente de liniște, dar și clipe de încercare, îndoială, boală etc.
După ce îi învață pe oameni, Hristos îi trimite pe ucenici să traverseze marea, iar El urcă în munte să se roage. Prin aceasta El ne arată cât de important este să ne retragem uneori din tumultul lumii pentru a petrece un timp în liniște, în prezența lui Dumnezeu.
Ucenicii pornesc pe mare noaptea, în corabie de pescari. Vântul se întețește, iar frica îi cuprinde. În toiul furtunii, Îl văd pe Hristos apropiindu-Se, mergând pe apă, și se înspăimântă, crezând că văd o nălucă. Dar El îi liniștește: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”.
Petru, dornic să se încredințeze, Îi cere să-i poruncească să vină la El pe apă. La început pășește cu credință, dar, văzând valurile, se îndoiește și începe să se scufunde. Strigă: „Doamne, scapă-mă!”, iar Hristos îl mustră cu blândețe: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”.
Această scenă este o icoană a vieții noastre omenești. Câtă vreme privim spre Hristos, pășim peste valuri. Dar când lăsăm îndoiala să intre în inimă, ne scufundăm. Aceasta se întâmplă adesea și la moartea celor dragi, când ne întrebăm de ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru.
Răspunsul Bisericii este limpede: moartea este urmarea păcatului, dar Hristos a biruit-o. Trupul se întoarce în pământ, dar sufletul continuă drumul spre Dumnezeu, iar la sfârșitul veacurilor trupul va fi înviat, transfigurat și unit din nou cu sufletul, pentru a fi împreună înaintea Domnului.”
În continuare Preasfinția Sa a amintit personalitatea Părintelui George Chișcă, parohul catedralei pentru mai bine de 50 de ani, care a trecut la Domnul.
“Astăzi este, totodată, și o duminică de pomenire. Ne amintim de păstorul dumneavoastră, Părintele George, care, în noaptea de vineri spre sâmbătă, a trecut la Domnul, după ce vineri dimineața s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Un om al credinței, care a purtat toată viața stindardul nădejdii în Dumnezeu. El a trăit atât vremuri de prigoană împotriva Bisericii în România în perioada comunistă cât și bucuria libertății în Canada, unde a venit în 1969. A cunoscut rostul și puterea credinței în vremuri bune și în vremuri grele.
Chiar dacă astăzi îl petrecem pe Părintele George pe acest ultim drum pământesc, credința ne spune că sufletul său este viu, iar bucuria deplină va fi la Înviere. Comunitatea în care a slujit peste cincizeci de ani îi va rămâne mărturie.
Ne rugăm pentru el, pentru doamna preoteasă și pentru toți cei îndurerați. În aceste zile, Biserica îl va însoți prin rugăciune și priveghere.
Toți, indiferent dacă am crezut sau nu, vom descoperi după moarte că sufletul continuă să existe și să meargă către Dumnezeu. Pentru cei credincioși, aceasta este bucurie; pentru cei care au fost necredincioși, va fi o speranță nouă, aceea că Dumnezeu Se va milostivi pentru neputința lor.”
Ierarhul a dat citire mesajului de mângâiere pentru familia îndoliată, pentru credincioșii catedralei și comunitate românească din Montreal.
Împreună-slujitori cu Preasfințitul Episcop Ioan Casian au fost Pr. Mircea Panciuk protopop emerit și Pr. George Drăgan. Răspunsurile la strană au fost date de corul catedralei condus de dl. Marius Grosuliac.
La sfârșit cei prezenți au participat la o agapă obștească în memoria Părintelui George Chișcă.
(consemnare Maica Ana Bulgariu)
