Hram la Parohia Toți Sfinții din Toronto, Ontario
Anul acesta, credincioșii Parohiei cu hramul Tuturor Sfinților din Toronto, Ontario, protopopiatul Canadei de centru, au avut în mijlocul comunității euharistice pe Întâistătătorul lor Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei.
Sărbătoarea parohiei a început sâmbată 27 iulie, 2024 și s-a continuat cu Liturghia arhierească pentru prăznuirea hramului bisericii.
Sâmbătă seara, un sobor de preoți din Toronto și împrejurimi au fost în împreună rugăciune slujind Taina Sfântului Maslu în mijlocul credincioșilor participanți. Pr. Petre Busuioc, vicar - administrativ, Pr. Viorel Țencaliuc, protopopul Canadei de Centru, Pr. Lucian Azoiței, Pr. Dragoș Giulea, Pr. Toderiță Călin, Pr. Mihail Cristea și Pr. Marian Iacobuț au dat curs invitației Pr. Paroh Emanuel Ionuț Țencaliuc și au fost împreună la ceas de rugăciune, cerând cu caldură har pentru tămăduirea sufletească si trupească a celor prezenți dar și a membrilor, donatorilor și ostenitorilor bisericii gazde.
A doua zi dimineață, pe 28 iulie, duminică, Preasfințitul Părinte Episcop Ioan Casian a fost întâmpinat în mod tradițional cu pâine și sare, prilej cu care a binecuvântat pe credincioșii prezenți și a slujit Sfânta Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur împreună cu Pr. Emanuel Ionuț Țencaliuc. Răspunsurile liturgice la strană au fost date de corul parohial dirijat de domnul Constantin Bănică.
La finalul Sfintei Liturghii, în cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a început prin a reaminti importanța zilei de duminică: “Ea este ziua învierii Domnului Hristos sau momentul în care sărbătorim noaptea de Paști. Creștinii o cinstesc de fiecare dată pentru ea le aduce aminte că Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, a murit pe cruce ca om pentru noi dar a înviat a treia zi din morți pentru a noastră mântuire.”
Apoi ierarhul a continuat comentând Evanghelia zilei: “Am citit astăzi pericopa care vorbește despre minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos cu cei doi demonizați. Suferința acestor oameni, nu era neapărat a unei boli trupești în sensul în care o cunoaștem noi, ci era o posesie care este cea mai teribilă suferință a unei persoane umane datorită stăpânirii celui rău. Cel posedat este privat de libertatea lui firească, naturală venită de la Dumnezeu. În timpurile și lumea în care trăim, - a continuat ierarhul -, ne confruntăm cu aceste manifestări din partea celui rău care afectează pe oameni aducând multă suferință. Vindecarea de aceasta însă vine prin rugăciunea Bisericii și a oamenilor sfinți. Astfel libertatea este recăpătată. Aceasta se întâmplă pentru că, mai întâi, calea a fost deschisă de Hristos, pentru că primul pasul a fost făcut de Dumnezeu.”
PS Sa a arătat că diavolul cunoaște identitatea Mântuitorului Hristos ca Dumnezeu dar induce în mintea omului necredința sau îndoiala în existența Lui: “Ce observăm în dialogul dintre Hristos și diavoli? Că aceștia nu au nici o îndoială asupra statutului sau identității Mântuitorului Iisus Hristos. Cine este El? Este Fiul lui Dumnezeu. Este Fiul lui Dumnezeu care a înviat a treia zi din morți.
Pentru noi oamenii există îndoiala, necredința, diferitele explicații și teorii despre viața noastră și despre lume. Mai marii templului, contemporanii Mântuitorului, se îndoiesc, ba chiar sunt scandalizați de afirmarea dumnezeirii Lui. Noi continuăm însă mărturia Sfinților Apostoli, a Bisericii în general, care înseamnă mărturisirea Mântuitorului Hristos ca Fiu al Dumnezeu întrupat pentru noi din Fecioara Maria.”
“Este interesant în dialogul de astăzi faptul că diavolul pretinde pentru el un timp absolut de stăpânire asupra lumii – a spus PS Sa. El spune oarecum că acesta este timpului stăpânirii lui și că Hristos a venit înainte de momentul la care ei se așteptau adică înainte de sfârșitul veacurilor. Lumea este o ctitorie a lui Dumnezeu care rămâne așa și în perioada păcatului omului și în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu nu părăsește niciodată lumea. Dumnezeu este purtător de grijă. Diavolul se folosește de această înșelătorie în fața lui Adam și Evei. Cel rău le sugerează celor doi faptul că ei ar putea să-și schimbe statutul lor din creatură printr-o decizie a lor în Dumnezeu.”
Ierarhul a vorbit apoi despre puterea limitată a diavolului, despre răutatea lui și despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu: “În pericopa de astăzi vedem că diavolul cere binecuvântare să meargă în ceata de porci care arată slăbiciunea lui în fața lui Dumnezeu. El nu poate face nimic fără îngăduința lui Dumnezeu. Iar imediat după aceea ceata porcilor se aruncă în mare și moare. Aici vedem răutatea demonilor care doresc să păgubească creația lui Dumnezeu. Observăm în același timp aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru cel bolnav. Cei doi oameni posedați de diavol erau bolnavi în suflet dar și în trup. Iar Dumnezeu prin purtarea lui de grijă îi eliberează de această povară și de profunda lor suferință nu numai trupească dar și sufletească. Pierderea libertății lor, darul cel mai de preț pe care Dumnezeu i l-a dăruit omului la creație, face parte din statura sa dumnezeiască, de chip și asemănare a lui Dumnezeu cu care este înzestrat. Biserica are în tradiția ei rugăciuni speciale pentru cei posedați de demon prin care ea cheamă ajutorul lui Dumnezeu peste cei bolnavi pentru a fi eliberați și pentru a-și recăpăta firescul statutului lor de chip și asemănare a lui Dumnezeu. De asemenea Dumnezeu poată de grijă de cei bolnavi și prin darul vindecător pe care îl dăruiește Sfinților Doctori fără de arginți care lucrează prin puterea harului lui Dumnezeu și în numele Lui și al Bisericii la vindecarea celor suferinzi.”
Ierarhul a încheiat vorbind despre importanța atitudinii creștine în societate: “Societatea de astăzi deși așa-numită modernă permite în diferite forme și grade conflictele, războaiele, suferința fără întotdeauna ca să dea atenția cuvenită rezolvării problemelor cu care ea se confruntă. Rămâne pentru noi creștinii întrebarea: ce putem face noi astăzi asemenea generații dinaintea noastră ca să aduce partea noastră e contribuție la ameliorarea situației lumii în care trăim? Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pentru noi o chemarea la introspecție a ceea ce suntem noi ca identitate și ce înseamnă acțiunea noastră în această lume.
La ultima ședință a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au fost canonizați 16 sfinți noi mărturisitori sau martiri din perioada regimului comunist. Biserica în felul acesta ne transmite un mesaj de speranță, un mesaj care ne vorbește despre faptul că sfinții există și trăiesc printre noi. Pe unii dintre aceștia i-ați cunoscut și d-voastră, le-ați auzit cuvintele de îndemn, sfaturile duhovnicești, le-ați văzut minunile. Sfinții sunt contemporani cu noi. Aceștia aduc întărire și curaj tuturor și ne oferă un exemplu sau o cale de urmat.
Exemplul martirilor din primele secole și de-a lungul timpului ne arată că viața creștină presupune curaj. Ea nu ne garantează viața pământească ci viața veșnică, mântuirea noastră, pe măsura credinței pe care am avut-o și a faptelor bune pe care le-am săvârșit.”
Credința și mărturisirea sunt importante în viața creștină a arătat ierarhul Canadei: “Epistola către Romani citită astăzi ne vorbește despre faptul că nu se poate face nimic fără mărturirea cu gura că Iisus este Domnul și fără credința în inimă că Dumnezeu L-a înviat a treia zi din morți. Fără cele două nu este mântuire. Iată cât de importantă este credința și mărturisirea. Fără cele două – credința și mărturisirea – nu putem dobândi mântuirea. Căci tot această epistolă spune că cu inima se crede spre dreptate iar cu gura se mărturisește spre mântuire. Nu putem cu adevărat îndrepta viața noastră și cea a întregii lumi prin puterea harului Duhului Sfânt dar și prin statura vieții noastre creștine fără existența celor două.
Niciodată Hristos nu a încetat să mărturisească despre lucrarea Sa dumnezeiască, despre venirea și misiunea Sa pentru mântuirea noastră și despre statura Sa dumnezeiască. Același lucru trebuie să-l facem și noi creștinii pentru a ne putea gândi la schimbarea societății noastre.
Varietatea sfinților din Biserica Ortodoxă ne arată că Biserica suntem noi toți – nu doar slujitori sau credincioși separați, ci împreună, fiecare fiind o cărămidă la temelia ei, la clădirea templului în care vine să locuiască Hristos. Sunteți o biserică ce mărturisește despre acest adevăr prin însuși hramul pe care îl aveți – Toți Sfinții.
Nu trebuie să ne așteptăm ca lumea să ne trateze pe noi creștinii ca Biserică diferit de felul în care au făcut-o cu Hristos. Este o iluzie acest lucru. Să avem verticalitate creștină, așa cum se cuvine, fără a fi conflictuali sau a crea probleme mai multe decât câte deja sunt. Avem datoria să asumăm și să transmitem valorile creștine pe care ni le-au încredințat Apostolii, martirii, ierarhii, creștinii simpli, monahii, monahiile etc.
Comunismul a arătat că nu este fără importanță ceea ce gândim și propunem ca model de societate. Rezultatul acelui model au fost zecile de milioane de morți. De aceea creștinului nu trebuie să-i fie indiferente alegerile sau modelele de societate care îi sunt propuse drept căi viabile și autentice ale alegerii umane. Un anumit tip de organizare, un model specific de societate, propuse nu trebuie să ne lase indiferenți pentru că consecințele lor nu vor fi fără indiferente. Ele au urmări și efecte care pot fi dramatice, ba chiar catastrofale pentru noi toți și care pot provoca multă suferință, nedreptate, persecuții și chiar moartea.
Care este atitudinea noastră în acest sens și care sunt consecințele ei? Ea ne poate costa de multe ori confortul și chiar viața noastră așa cum s-a întâmplat cu Mântuitorul Hristos și cu sfinții martiri.
Să urmăm exemplele sfinților mai vechi sau mai noi pentru că ne sunt surse de inspirație și modele de felul în care se asuma și trăi viața creștină.”
Sărbătoarea s-a încheiat cu Agapa frațească în sala socială a bisericii. Bucatele variate pregătite cu multă măiestrie și dragoste de către credincioasele din Comitetul doamnelor au fost gustate și apreciate de mulțimea de enoriași și prieteni ai parohiei Toți Sfinții veniți la sărbătoare.
(a consemnat Pr. Emanuel Ionuț Țencaliuc)
