Pomenirea celor adormiți al Catedrala episcopală din Saint-Hubert
Sâmbătă 22 iunie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent la Sfânta Liturghie săvârșită cu ocazia moșilor de vară. La sfârșitul ei și a parastasului de obște ierarhul a spus:
“Sâmbăta aceasta este una specială numită și moșii de vară. Ele fac partea din momentele importante în care Biserica îi pomenește pe cei adormiți întru Domnul. Aceste pomeniri aruncă o perspectivă creștină asupra a ceea ce înseamnă viața omului și scopul ei care este viața veșnică. Perspectiva slujbelor de pomenire sau a înmormântării este una luminoasă. Prin ele privim în același timp fragilitatea naturii omenești dar primim și speranța vieții veșnice de la Dumnezeu. Dacă prim moartea pământească terminăm o etapă a vieții aici pe pământ, tot prin ea începem o alta care ne poartă spre apropierea de Dumnezeu și spre perspectiva vieții veșnice în funcție și de credința pe care am avut-o sau de faptele pe care le-am săvârșit.
După moarte sufletul merge către Dumnezeu dar la sfârșitul lumii, când Hristos va veni pe norii cerului, trupul transfigurat se va uni cu el și va petrece în prezența lui Dumnezeu care înseamnă viața veșnică.
Oricât de dureroasă ar fi despărțirea de cei dragi și a apropiați în viața aceasta, ea trebuie tot timpul privită din perspectiva veșniciei căci aceasta este speranța pe care ne-o transmite Biserica. Nu suntem singuri ci Dumnezeu este cu noi pentru totdeauna.
Ați văzut că de ceva timp avem și o tradiție locală a pomenirii navigatorilor sau a marinarilor care au murit în călătoriile lor, în efortul lor de a fi de ajutor nouă tuturor prin transportarea mărfurilor în condiții vitrege. Uneori aceștia și-au sfârșit viața lor la datorie. De aceea îi pomenim astăzi dimpreună cu toți ceilalți ca modele de dăruire și slujire pentru noi toți.
Imaginea aceasta a navigării este folosită în tradiția patristică a comentariilor Sfintelor Scripturi ca imagine a parcursului nostru de viață care începe cu nașterea și are un sfârșit pământesc – moartea. Acest parcurs de mai mulți ani poate întâmpina vremuri mai însorite sau momente de furtună, îndoială sau încercare. Imaginea navigatorului care întâmpină vicisitudinile timpului este imaginea potrivită pentru ceea ce înseamnă viața noastră omenească cu urcușurile și coborâșurile ei spirituale.”
A devenit un obicei la Catedrala episcopală Sf. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion ca în aceste momente să fie pomeniți navigatorii și marinarii care au adormit întru Domnul fie la datorie întâmpinând vitregiile vremii fie pe cei care au reușit să-și termine lucrarea de o viață pe care au ales-o.
