Mironosițele femei primele mărturisitoare ale învierii lui Hristos

Hristos a înviat!

Duminica femeilor mironosițe ne aduce aminte cu multă simplitate dar și cu un simț al detaliului experiența vie și plină de speranță a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

“Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți şi spuneți ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus” (Marcu 16, 5-7).

Graba cu care a fost îngropat Mântuitorul Hristos datorită sărbătorii Paștelui iudaic a lăsat în mintea și inimile celor care au asistat la moartea Sa multă neliniște și un sens de neîmplinire a celor necesare pentru cineva care murea. Moartea Sa ca om în aparență ca oricare alta și acest sens de neîmplinire venea în contradicție cu cuvintele pline de speranță ale Mântuitorului Hristos, cu minunile pe care le săvârșise – vindecări, învieri etc. Dorința ucenicilor Iacov și Ioan de a ședea de-a dreapta și de-a stânga sau graba Martei la a sluji la mese uitând oarecum de principalul lucru de care era nevoie mai ales atunci, adică ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, nu sunt decât două din momentele în care vedem că cei care L-au cunoscut pe Hristos, erau departe de a conștientiza cu adevărat importanța momentului în care se găseau și Cine este cu adevărat Cel pe care Îl au în față.

Chiar și după învierea Mântuitorului Hristos confuzia, neînțelegerea și teama erau la fel de evidente. Despre această stare de fapt a ucenicilor, despre această experiență ne vorbește Sfânta Scriptură. Acest lucru îl subliniază Scriptura când vorbește despre momentul în care femeile mironosițe constată mormântul gol și îngerul care le vorbește. Este chiar întrebarea: “Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.” Prin aceasta îngerul încearcă să le trezească în minte și în suflet ucenicilor înțelegerea profundă și reală a ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă. Îngerul le aducea aminte femeilor mironosițe că erau contemporane și parte dintr-o lucrare a lui Dumnezeu care fusese pregătită și anunțată cu minuțiozitate timp de secole în istoria poporului ales prin patriarhi, drepți, proroci etc. Nu era nimic neobișnuit în ceea ce se întâmpla din perspectiva istoriei inspirate de Dumnezeu a cărei scop era mântuirea omului. Era neobișnuit din punct de vedere omenesc. Învierea din morți în istoria biblică nu era un lucru obișnuit. Învierea din morți era mai degrabă excepția de la regula morții care domina destinul întregii umanități. Vechiul Testament vorbește doar de două excepții – Enoh și Prorocul Ilie Tesviteanul care vor fi înălțați la cer fără să treacă prin moarte. Pe parcursul vieții pământești a Mântuitorului Evangheliile vorbesc de trei învieri – a fiicei lui Iair, mai marele sinagogii, a fiului văduvei din Nain și a lui Lazăr înviat a patra zi din morți. Așa cum vedem din exemplele de mai sus învierea era mai degrabă excepția care venea să întărească sentimentul că persoana care era legată de ea este cineva important pentru istoria mântuirii, cineva semnificativ pentru lucrarea pe care Dumnezeu avea să o împlinească pentru noi.

Femeile mironosițe în preocuparea lor de se îngriji de cele pământești devin mărturisitoare și vestitoare a ceea ce este dumnezeiesc. Preocupate cum să dea piatra la o parte, fac constatarea mormântului gol și a învierii lui Hristos. Căutând un trup pământesc pe care să-l plângă și să-l cinstească, văd arătare de înger care le vestește învierea Celui pentru Care veniseră dis-de-dimineață la mormânt. Grăbite să împlinească cele necesare și neîmplinite în vinerea morții Mântuitorului, constantă că acestea nu mai erau necesare pentru că Hristos cu trupul era transfigurat și depășea cadrele lumii materiale în care Îl cunoscuseră. Încercând să urmeze rânduiala obișnuită a înmormântării tradiționale a Vechiului Testament, devin mărturisitoare și vestitoare a Noului Testament. Mergând cu mult zel să slujească rânduielii celor pământești, devin slujitoare rânduielii celor cerești. Căutând să împlinească misiunea lor smerită de ajutătoare în cele ale comunității omenești, primesc o nouă misiune de a sluji în vestirea celor cerești.

Evanghelia ne arată în felul acesta cum misiunea femeilor mironosițe prin puterea harului și atotștiinței lui Dumnezeu devine o misiune cu o adâncime și cu un sens veșnic căci ele vor vesti primele învierea din morți a lui Hristos premisă a mântuirii noastre.

Să urmăm exemplul femeilor mironosițe în misiunea noastră de creștini și să vestim acolo unde suntem învierea lui Hristos spre bucuria și mântuirea tuturor. 

+ Ioan Casian

Episcopul Ortodox Român al Canadei

Duminica Femeilor Mironosițe 2024