PS Episcop Ioan Casian: Vocația creștină înseamnă cuvânt și faptă
În ziua de prăznuire a Sf. Mare Mc. Dimitrie, Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei a săvârșit slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Episcopala Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion din Saint Hubert, Quebec. Alături de Preasfinția Sa, împreună slujitor a fost și Protos. Maxim Morariu, ecleziarhul catedralei.
În cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a explicat semnificațiile acestei sărbători, închinate Sf. M. Mc. Dimitrie, prin prisma înțelesurilor pericopei din a 2-a Epistolă a Sf. Ap. Pavel către Timotei, citită în cadrul slujbei.
“În pericopa din Epistola către Timotei, citită astăzi la Sfânta Liturghie, Sf. Ap. Pavel ne arată că vocația noastră creștină înseamnă cuvânt și faptă. În îndemnul pe care îl adresează ucenicului său Timotei, Apostolul Neamurilor îi spune: ‘Întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus’. Adică, tot ceea ce va trebui să împlinească în continuare din ceea ce a văzut în Biserică, va trebui să o facă cu conștiința ca totul se întâmplă datorită și cu ajutorul harului Mântuitorului Hristos mort și înviat dăruit nouă. De altfel, tot ce se întâmplă în Biserică, toată lucrarea duhovnicească care ne îndreaptă pe noi către Împărăția Cerurilor se datorează prezenței harului Mântuitorului Iisus Hristos.”
În continuare ierarhul a arătat cum Apostolul neamurilor vorbește despre lucrarea misionară făcută prin cuvânt și faptă: “Mai apoi Sf. Ap. Pavel îl îndrumă pe Timotei cum să facă misiune printre păgânii de atunci: ‘cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii’. Misiunea la care suntem chemați înseamnă propovăduire, vestire a mântuirii în Hristos, înseamnă harul lui Dumnezeu dăruit pentru noi și pentru a noastră mântuire.
Propovăduirea nu se limitează doar la spațiul bisericii, ci oriunde ne găsim în societate și putem vorbi despre Dumnezeu și lucrările Sale minunate, despre Sfintele Scripturi, despre faptele de caritate socială etc. este un spațiu propice pentru misiune. Atunci când împărtășim altora cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să o facem încercând să găsim oameni care vor fi, la rândul lor, în ceea ce fac și spun, apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu.
Autenticitatea lucrării cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră este mărturisit de prezența faptelor care vorbesc despre existența și prezența lui: ‘suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus’. Altfel spus, Sf. Ap. Pavel îl îndeamnă să întâmpine dificultățile, împotrivirile, suferințele din cauza cuvântului lui Dumnezeu, așa cum Apostolul însuși le-a trăit, purtat și suferit.”
Credința creștină și propovăduirea ei nu poate fi împiedicată pentru că este o lucrare a Cuvântului lui Dumnezeu prin noi: “Sf. Apostol Pavel spune: ‘Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morți, din neamul lui David, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până şi lanțuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. De aceea, toate le rabd, pentru cei aleși, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veșnică.’ Din aceste cuvinte înțelegem că mărturisirea transmisă de Apostolul Pavel este Iisus Hristos care a înviat din morți. Acest mesaj are valoare universală și nu poate fi limitat căci cuvântul propovăduirii este Cuvântul lui Hristos Cel nemărginit, Care nu poate fi legat sau cuprins. Chiar dacă autoritățile au încercat de-a lungul timpului să limiteze lucrarea cuvântului lui Dumnezeu prin limitarea mijloacelor prin care el se făcea, prin închiderea sau omorârea oamenilor care îl vesteau, vedem că acest lucru nu a reușit să-și atingă scopul. Poți să limitezi un om, să-i îngrădești lucrarea sau acțiunea, chiar să-i suprimi viața, dar nu poți împiedica răspândirea cuvântului lui Dumnezeu.”
Instinctul credinței există în om și o vedem în rezistența pe care o au mărturisitorii credinței:
“În sufletul oamenilor, chiar și în al celor persecutați, există această credință, simțire duhovnicească în existența lui Dumnezeu care depășește înțelegerea noastră umană și care vorbește despre faptul că avem un temei mai presus de lumea aceasta. Avem trupul din lumea aceasta, dar avem sufletul pe care ni-l dă Dumnezeu și viața veșnică care ne așteaptă, care ne-a fost făgăduită și pregătită de Mântuitorul Hristos prin Învierea Sa. Tocmai această lucrare a omului, această nădejde și speranță împotriva ‘dovezilor atee’ ale societății din jur, denotă această sămânță dumnezeiască prezentă în inima omului și convingerea că el este creat de Dumnezeu.
Viața Sf. M. Mc. Dimitrie confirmă acest lucru: suferă martiriul, nu renunță la convingerile sale nici cu prețul vieții, aceasta fiind dovada încă o dată a faptului că viața de dincolo începe cu cea de aici. Există o continuitate a vieții veșnice încă de aici. Sufletul care mărturisește prin ‘încăpățânarea’ de a nu renunța la credința creștină, vorbește despre această realitate a vieții veșnice.”
Preasfințitul Episcop Ioan Casian a arătat felul în care Biserica ne ajută să privim lumea și realitatea din jurul nostru cu ochii lui Dumnezeu:
“Să ne amintim că Biserica aceasta ne învață și ne aduce aminte de fiecare dată: indiferent de ce se întâmplă în jurul ei, Biserica este cea care recitește și reinterpretează în lumina cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, realitatea care ne înconjoară. În primul rând, recitește și reamintește cuvântul lui Dumnezeu prin citirea lui în cadrul sfintelor slujbe, dar în același timp analizează și radiografiază toate evenimentele lumii de astăzi din perspectiva finalității omului adică întâlnirea cu Dumnezeu și viața veșnică.
Cele două mari coordonate ale mărturisirii credinței sunt cuvântul și fapta. Sf. Ap. Pavel spune: ‘toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică’. Cu alte cuvinte, Apostolul Pavel spune că adevărul credinței noastre este Iisus Hristos care a înviat din morți, pentru care el suferă și lanțuri, fiind întemnițat la momentul scrierii acestei epistole. Indiferent de cât de mult se încearcă să se limiteze lucrarea lui Dumnezeu, ea depășește totul. Adevărul prezenței lui Dumnezeu nu poate fi ascuns sau ignorat la nesfârșit.
Noi suntem aleși din veșnicie de Dumnezeu, care, ca un bun Arhitect, știe cel mai bine, felul în care l-a gândit, lucrat și funcționează. Omul este proiectul Ziditorului lumii acesteia. Sfânta Scriptură o putem numi un manual, prin care înțelegem cum omul a fost creat, cine este Creatorul, unde posibilele accidente ale lui în acest parcurs, care este maniera cea mai bună prin care omul își poate face lucrarea așa cum se cuvine după sămânța care a fost sădită în el.”
La sfârșit ierarhul Canadei a binecuvântat pe cei prezenți la slujbă.
(consemnare Maica Ana)
