Sărbătoare aniversară

la Catedrala eparhială din Saint-Hubert

Duminică 15 octombrie Catedra Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. Epictet și Astion din Saint-Hubert s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. Comunitatea a sărbătorit 11 ani de la cumpărarea actualului locaș de închinare.

Cu această ocazie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a săvârșit Sfânta Liturghie avându-l alături pe Protos. Maxim Morariu ecleziarh al catedralei. Răspunsurile la strană au fost date de grupul psaltic condus de diac. Valentin Boțu.

La sfârșitul Sfintei Liturghii ierarhul Canadei dimpreună cu o parte din credincioși au făcut o procesiune cu racla adăpostind acoperământul Cuv. Paraschiva.

În cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul slujbei PS Sa a arătat că parabola citită care vorbește despre semințele căzute în diferite locuri vorbește despre felul în care rodește fiecare om:

“Toate aceste modele de semințe și rodnicii prezentate de Mântuitorul Hristos sunt de fapt imagini ale rodniciei omului. Ele nu se referă doar la roadele pământului, ci ele sunt chipuri ale rodniciei omului pe pământ. În fiecare om care se naște în lumea aceasta, Dumnezeu pune o sămânță. Nu o face la întâmplare, ci cu un scop precis. Este o purtare de grijă, un plan al lui Dumnezeu, care o face să crească, care îi poartă de grijă. Dar mai există un element care poate interveni în acest progres sau regres al creșterii sau al vieții noastre pe care o reprezintă: nu întotdeauna sămânța găsește un pământ bun. În cazul oamenilor, depinde de libertatea fiecăruia de a alege pământul cel bun. Omul poate alege să crească într-un context care nu îi este favorabil, preferând lucrurile ușuratice, neatenția, superficialitatea și toate celelalte atitudini care nu ne ajută pe niciunul dintre noi să progresăm în a avea o inimă curată și sfântă.”

Ierarhul a explicat mai apoi felul în care lumea are nevoie de implicarea celor cu viață duhovnicească în rezolvarea problemelor cu care ea se confruntă în vederea dobândirii unei așezări potrivite: “Dacă privim în jurul nostru astăzi, vedem că necazurile, conflictele și suferințele sunt nelipsite în lumea în care trăim (...). Toate sunt manifestări ale absenței dragostei față de aproapele. Nu poți ajunge la astfel de gesturi și conflicte, la crime și violențe, dacă nu ar fi prezentă sămânța răului în inimă și minte. Aceste conflicte sunt reprezentate de imaginile semințelor care cresc în funcție de condițiile în care sunt cultivate. Sămânța crescută în pământul bun, adică omul crescut în rânduiala lui Dumnezeu aduce pace, bucurie, binecuvântare etc. De aceea trebuie să avem răbdare și înțelegere pentru a căuta și găsi soluțiile cele mai potrivite pentru a evita de a avea victime și a remedia cât mai repede și mai bine situațiile unor oameni sau popoare care trăiesc în condiții conflictuale. Acesta lucru este ceea ce propune credința noastră. Timpul petrecut în rugăciune în biserică este foarte important, dar mai trebuie ceva: implicarea fiecăruia dintre cei care au simț duhovnicesc în lucrurile lumii acesteia, pentru ca toate acestea să devină o reflectare spirituală a lucrării lui Dumnezeu în lume.

Sămânța care crește este chipul vieții noastre care crește în Dumnezeu. Fără credința în Dumnezeu, fără o adevărată înțelegere a ceea ce înseamnă viața omenească din punct de vedere a Creatorului ei Dumnezeu, care a gândit-o fără de păcat, cu siguranță nu putem progresa foarte mult.”

În continuare PS Episcop Ioan Casian a arătat rolul credinței și ascultării cuvântului lui Dumnezeu în rezolvarea problemelor omului și lumii în care trăim:  

“În Epistola către Galateni citită astăzi, Sf. Ap. Pavel spune: ‘știind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credința în Hristos Iisus, am crezut și noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credința în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.’ Credința în Hristos este singura care va restabili viața noastră omenească în perspectiva veșniciei. Legea Vechiului Testament a fost doar călăuzitoare. Mântuitorul Hristos a fost singurul care putea să răstoarne logica păcatului din om, El Însuși fiind fără de păcat. Refacerea noastră se face numai prin puterea credinței în Hristos Iisus. Fără o credință autentică, fără o practică riguroasă a ei, nu ne putem îndrepta. Putem crește cu adevărat în Duhul lui Dumnezeu și putem deveni o societate care să reflecte Împărăția lui Dumnezeu doar îndreptați datorită credinței în Mântuitorul Hristos.

Viețile sfinții ne arată că avem limite și că, cu cât avansăm mai mult în viața duhovnicească, cu atât descoperim în noi mai multe colțuri întunecoase și pline de păcat; de aceea avem nevoie de mai multă smerenie pentru ca să dobândim mai multă așezare în viața noastră, pentru ca patimile să nu izbucnească și să se manifeste în jurul nostru și în lumea în care trăim.

Soluția pentru problemele care sunt în jurul nostru este ascultarea de Dumnezeu și împlinirea cuvântului Lui, pentru că doar astfel putem omorî patimile și gândurile noastre păcătoase.”

Ierarhul a spus în continuare că conflictele din lumea de astăzi revelează starea de păcat a lumii în care trăim. Lumea are nevoie de implicarea noastră pentru a fi transfigurată din temelii:

“Lumea contemporană dacă o privind din perspectiva conflictelor existente, confirmă faptul că, în jurul nostru, nu toate lucrurile funcționează armonios, așa cum ar trebui. Atunci când există violență, mai ales împotriva celor fără de apărare, nevinovați, a copiilor și femeilor, este un mare semn de întrebare asupra a ceea ce gândim și suntem noi ca societate. De aceea suntem chemați să gândim asupra planurilor noastre de viitor, să observăm care sunt soluțiile pe care dorim să le propunem în societatea în care trăim, astfel încât copiii noștri să poată trăi într-o societate mai bună decât aceea pe care am cunoscut-o noi. Suntem chemați să medităm și să acționăm. Suntem chemați cu toții să vedem în ce măsură credința pe care o mărturisim, pe care o avem în inima noastră, poate fi transformatoare pentru noi interior și pentru realitățile lumii de astăzi. De aceea este important întâi să medităm, și apoi să acționăm. De aceea Biserica este, în același timp, credință, gândire și acțiune.”

Ierarhul a încheiat subliniind de ce este important așa cum spune pericopa citită ca omul să aibă inima curată și bună: “Doar cei cu inimă curată și bună aud cuvântul lui Dumnezeu. Atâta timp cât inima și mintea sunt pline de murdării și preocupări, de interese egoiste, ce cuvânt al lui Dumnezeu poate pătrunde acolo? Niciunul. Pentru că preocupările sunt altele: dușmănia, interesul, egoismul, izolarea etc. Doar o inimă curată și bună aude cuvântul lui Dumnezeu, îl păstrează și rodește întru răbdare. Fără munca și efortul nostru, nimic nu rodește. Rodirea presupune libertatea de  alegere a omului. Dumnezeu dăruiește, ne ajută în tot ceea ce facem, dar mai este nevoie în acest drum pentru împlinire de bunătatea omului, de înțelegerea și contribuția lui la sporirea grădinii lui Dumnezeu care este Biserica. Fără această contribuție, rezultatul este negativ. Fără răbdare, fără o inimă atentă, fără înțelepciunea în Dumnezeu, nimic nu se poate întâmpla așa cum se cuvine.”

Ierarhul a continuat prezentând pe scurt  planurile din viitorul apropiat referitoare la amenajarea unei săli sociale în demisolul catedralei.

După ce credincioșii au primit binecuvântarea finală programul a continuat cu o agapă frățească pregătită de comitetul doamnelor și de cei apropiați catedralei.   

(consemnare Maica Ana)