I. Aniversarea a 125 de ani de prezență românească  în Boianul Canadei

& 

II. O boare lină peste Boian - impresii și meditații la un eveniment al Boianului canadian -

Zilele  de 28, 29 și 30 iulie au fost încărcate de pregătire, muncă, celebrare și slujire. Comunitatea din Boian, Alberta s-a pregătit să sărbătorească cei 125 de ani de prezență românească în pământ canadian.

Vizita pastorală a Preasfințitului Episcop Ioan Casian a început cu sosirea la Edmonton unde a fost întâmpinat de Pr. Gheorghe Petrovan preot paroh și de președintele Consiliului parohial David Bezovie. La invitația comunității PS Sa a hotărât să petreacă întreg weekend-ul în Boian printre membrii comunității pentru ai cunoaște personal mai îndeaproape și pentru a le cunoașterea îndeletnicirile și felul de a fi. Ierarhul a fost găzduit la una dintre veteranele comunității Lilian Bezovie (91 ani).

Vineri seara într-o atmosferă de bucurie Pr. Gheorghe Petrovan și Preoteasa Domnica dimpreună cu oaspeții veniți de mai departe între care Pr. Călin Mărincaș (Saskatoon) și Preoteasa Simona Ana și cu PS Episcop Ioan Casian au fost găzduiți pentru masa de seară în familia David Bezovie.

A doua zi, de dimineață, ziua a început cu un tur în regiunea din jurul Boianului și vizitarea câtorva biserici istorice românești și ucrainene și cunoașterea câtorva dintre fermele pionierilor români de sfârșitul sec. al 19-lea și începutul sec. a 20-lea care sunt încă deținute și lucrare de urmașii acestora. Cele care s-au constituit în ghid istoric al acestor locuri au fost trei doamne născute și crescute aici – Lilian, Georgina și Silvia - prezente activ în viața comunității din Boian. Ceea ce a ieși în evidență din acest tur a fost sentimentul de noblețe a omului care face parte din istoria acestui pământ canadian, care a continuat misiunea pionierilor români și l-a transformat prin multă muncă și efort ca să dea astăzi acele nesfârșite suprafețe de grâu, orz, rapiță să arate așa de bine sau acele turme de animale așa bine crescute. Ceea ce cineva începe să înțeleagă după o ieșire în acele ținuturi și explicațiile date de cine local, este faptul că dacă totul arată atât de ordonat, frumos și bogat este datorită faptului că în spatele acestor realități stă multă, multă, multă muncă; dar o muncă nu făcută cu sensul unei obligații sau poveri ci cu sentimentul bucuriei împlinirii unei vocații și unei misiuni așa cum spunea unul din fermierii prezenți la eveniment membru al comunității.

Sâmbătă seara a fost săvârșită slujba Sfântului Maslu. Alături de PS Episcop Ioan Casian au participat Pr. George Bâzgan vicar-administrativ (Edmonton), Pr. Mircea Panciuk – protopop (Montreal), Pr. Gheorghe Petrovan preot-paroh (Boian), Pr. Corneliu Iulian Dragomir (Vancouver/Surrey), Pr. Timotei Hrapko (Edmonton), Pr. Călin Dorin Mărincaș (Saskatoon), Pr. Ciprian Pavel Roman (Kelowna) și Pr. Florin Porumb (Edmonton).

A doua zi Sfânta Liturghie a fost săvârșită în aer liber pe altarul istoric lângă locul fostei biserici și cimitirul bisericii.  

Ierarhul a fost întâmpinat cu pâine și sare. La sărbătoare a participat din partea oficialităților române dl Ovidiu Grecea consul-general cu soția (Vancouver).   

La sfârșitul Sfintei Liturghii a fost sfințită icoana Maicii Domnului dăruită de o familie din Montreal. O slujbă de pomenirea a Patriarhilor Iustin și Teoctist și a ctitorilor bisericii de la Boian a fost de asemenea săvârșită.

În omilia rostită în încheierea slujirii ierarhul Canadei a vorbit despre pericopa zilei și semnificația ei: “Textul de astăzi ne vorbește despre o minune săvârșită de Mântuitorul Hristos înaintea mulțimilor. Este vorba despre înmulțirea pâinilor. Deja pericopa ne arată că Hristos începuse să devină cunoscut căci numărul celor prezenți era mare 5000 de bărbați nesocotind femeile și copiii. Aceasta ne arată de asemenea setea pentru cuvântul lui Dumnezeu a celor prezenți și puterea spirituală a cuvintelor Mântuitorului. Omul este o creație a lui Dumnezeu și dacă dorește să fie completă din punctul acesta de vedere, el are nevoie atât de partea spirituală cât și de partea materială. Vocația sa de chip și asemănare a lui Dumnezeu se împlinește doar având în vedere și crescând în cele două spirituală și materială.”

Vorbind despre motivul pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să-l vindece pe om și despre legătura Acestuia cu viața omului ierarhul a spus: “Datorită suferinței celor prezenți Mântuitorului Hristos i s-a făcut milă și a vindecat pe cei bolnavi. Mila Mântuitorului Hristos este expresia milei lui Dumnezeu față de umanitatea întreagă. Căci ea datorită păcatului necredinței primilor oameni s-a îndepărtat de Dumnezeu iar consecințele păcatului au pătruns în ea. În milostivirea Sa Dumnezeu văzând aceasta a trimis pe Fiul Său Unul Născut să se întrupeze și să asume firea noastră omenească și să o vindece și să o răscumpere. De aceea noi ca oameni aven nevoie de acest sentiment de milă, de compasiune, pentru cei de lângă noi în suferințe și în lipsuri. Prin manifestarea celor două ne asemănăm cu Dumnezeu în ceea ce facem.”

Mai departe Mântuitorul împotriva aparențelor va săvârși minunea înmulțirii pâinilor și peștilor prin care va descoperi adevărat lui identitate dumnezeiască. “Spre sfârșitul zilei ucenicii devin îngrijorați pentru situația poporului și îi cer Mântuitorului să slobozească poporul pentru a-și căuta de mâncare – a spus ierarhul. Spre surprinderea acestora, El îi invită pe ucenici ca ie să-i hrănească  pe cei prezenți. Ucenicii fac în acel moment referință cu oarecare modestie, poate chiar scepticism, la mijloacele pe care le au adică la cele cinci pâini și la cei doi pești pe care unul dintre cei prezenți le avea acolo. Spre surprinderea și mai mare a ucenicilor, Mântuitorul le spune să îndemne poporul să se așeze iar El ia cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le binecuvintează, le frânge și le dă ucenicilor iar aceștia mulțimilor. Spre surprinderea și mai mare a celor prezenți, nu numai că mulțimile s-au săturat din puținul aparent dar au mai și strâns de pe urma lor douăsprezece coșuri pline de fărâmituri. Această minune va manifesta încă o dată identitatea Mântuitorului Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.”

PS Sa a arătat în continuare înțelegerea spirituală a acestui eveniment și legătura lui cu Sfânta Liturghie și viața spirituală a Bisericii.  

“Minunea ne arată din nou faptul că omul are nevoie de hrana spirituală a înțelesurilor spirituale și de hrana materială care să-l ajute să crească din punct de vedere trupesc, material.

Este ceea ce se întâmplă de fiecare dată în taina centrală a Bisericii noastre – Sfânta Liturghie. Prima parte a ei până la cântarea Heruvicului o numim Liturghia cuvântului în care culminăm cu ascultarea cuvintelor Apostolului și Sfintei Evanghelii. Erau în perioada mai timpurie și lecturi din Vechiul Testament. Toate acestea era învățături și reflecții asupra cuvântului lui Dumnezeu care hrănesc viața noastră spirituală cu înțelesuri duhovnicești care izvorăsc din ele. A doua parte a Sfintei Liturghii este numită Liturghia Euharistică în care darurile credincioși și rezultatul muncii lor aduse la biserică sunt prefăcute la rugăciunile slujitorilor și ale lor, adică a Bisericii în întregimea ei, în Trupul și Sângele Mântuitorului mort și înviat și reprimite sub forma Sfintei Împărtășanii de care se împărtășesc toți – cler și credincioși – spre îndreptare, vindecare și spre viață veșnică. Iată cum Biserica Îl mărturisește pe Hristos și Îl urmează. A fi Biserică, a fi creștin nu înseamnă doar a proclama lucrul acesta ci înseamnă și a urma practic calea arătată de Hristos. Creștinul nu este doar mărturisitor cu cuvântul ci și împlinitor cu fapta. În felul acesta Biserica, comunitatea creștină, manifestă identitatea ei deplină. Felul acesta ea devine chip și asemănare a lui Dumnezeu în fiecare dintre membrii ei.”

Pâinea și peștii au fost dați ucenicilor iar aceștia mulțimilor: Acesta este chipul tainelor încredințate de Hristos oamenilor, Bisericii. Prin mâinile slujitorilor ca urmași ai ucenicilor Mântuitorului sunt date darurile rezultate din lucrarea harului lui Dumnezeu. Euharistia este oferită prin mâna slujitorilor asemeni pâinilor și peștilor. Preoția sau slujirea este continuarea oferirii prin Biserică oamenilor darurile lui Dumnezeu. De aceea Biserica este și trebuie să rămână fidelă lucrării lui Hristos. De aceea ea nu se poate îndepărta de ceea ce Hristos a împlinit și ne-a lăsat pentru că ea nu mai poate apoi numită Biserică.”

Ierarhul a vorbit despre motivul pentru care lumea, omul, comunitatea are nevoie de Biserică:

“Lumea de astăzi are nevoie de acest exemplu. De cele mai multe ori lumea contemporană se îngrijește doar de cele materiale uitând dimensiunea spirituală. Biserica este acolo să aducă lumii, oamenilor, aminte de cele două dimensiuni – spirituală și materială și de simbioza și armonia în care Dumnezeu le-a pus împreună întru începuturi în om. Iar în vocația lui autentică omul trebuie să rămână ancorat în acest fel de a fi. În felul acesta lumea și omul mărturisesc laolaltă existența lui Dumnezeu.

Învățăm din experiența celor din Boian că dacă dorim să dăinuim ca și comunitate, trebuie să continuăm să avem biserică căci ea este pilonul și temelia vieții, identității și dăinuirii unei comunități. De acest lucru are nevoie și comunitatea din Boian în acest moment greu prin care a trecut în care biserica monument istoric a fost mistuită de incendiu.”

În continuare ierarhul a vorbit despre mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României trimis cu această ocazie spre întărire și binecuvântare. Pr. George Bâzgan și Pr. Mircea Panciuk a dat citire celor două versiuni – română și engleză.

Îndemnuri la a continua cu curaj misiunea românească pe aceste meleaguri au fost adresate celor prezenți și de dl Ovidiu Grecea consul-general.

În continuare s-au acordat distincțiile Crucea patriarhală pentru mireni doamnelor Janet Bezovie și Darline Iftody Shelemey ca recunoaștere pentru întreaga activitate desfășurată în slujba comunității până acum.

Mai apoi PS Sa dimpreună cu slujitorii și credincioșii prezenți au făcut o procesiune cu icoana nou sfințită a Maicii Domnului, ocrotitoare parohiei, în jurul locului fostei biserici parohiale.

Ziua a continuat cu o agapă festivă câmpenească la care au participat mai bine de trei sute de oameni. Prezentările diferiților vorbitori a fost făcută de Pr. Mircea Panciuk lung timp preot paroh al acestei parohii. Au adresat salutări cu această ocazie dna Maria Șerban consul onorific emerit (Calgary) iar din partea autorităților canadiene dna Jackie Armstrong-Homeniuk (parlamentul Provincial Alberta), dl Don Gulayee și Sebastin Dutrisac pentru autoritățile regionale.

Programul după amiezii a fost înfrumusețat de dansurile tradiționale românești executate de grupul de dansuri populare Balada.

În cuvântul de sfârșit ierarhul Canadei mulțumit comunității din Boian și tuturor celor prezenți la sărbătoare. A invitat pe cei prezenți să arate generozitate în ajutorul pe care îl vor acorda pentru reconstrucția bisericii parohiei din Boian și a anunțat o donație de 20.000 dolari din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei și  alta de 2000 dolari donație personală pentru fondul de reconstrucție a bisericii. Alte câteva importante donații au fost anunțate de asemenea – 6000 dolari din partea Parohiei Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ilie din Surrey/Vancouver (Pr. Corneliu Iulian Dragomir) și o alta privată de 10.000 de dolari. La efortul de strângere de fonduri s-au adăugat și cei mai mici care au reușit să strângă prin vânzarea de brățări mai mult 600 de dolari.

La sfârșitul zilei ierarhul, Pr. Gheorghe Petrovan și Pr. Mircea Panciuk dimpreună cu credincioșii din Boian au participat la sfințirea muzeului local.

Vizita pastorală a ierarhului Canadei s-a încheiat luni dimineața când acesta a plecat spre Toronto pentru a participa la tabăra anuală a tinerilor de la Mono, Ontario.  

***

O boare lină peste Boian

- impresii și meditații la un eveniment al Boianului canadian -

O boare de vânt clatină vârfurile lanurilor înșirate geometric de o parte și de alta a drumului ce se pierde în zare, învăluit în luciri de oglindă cauzate de căldura ce iradiază continuu din asfalt.

Vântul se juca pe luciul apei bălților ce apăreau din loc în loc, străjuite de papura și iarba înaltă și ici-colo, se ițeau tufișurile sau copăceii ce delimitau, poate, parcelele și proprietățile întinse dincolo de priviri. Uneori păsări zburau la treburile lor, rațe se scăldau leneșe prin bălți, sau grupuri de vaci sau bizoni pășteau în voie pe câmpiile largi.

După ceva vreme, drumul asfaltat se schimbă în drum pietruit și, după câteva cotiri la dreapta și stânga, urcăm dealul la biserica Sfânta Maria și la cimitirul pionierilor din Boian.

În partea stângă ne întâmpină semnele incendiului din 6 iunie. Vârfurile brazilor dimprejur sunt arse și dezgolite. În mijlocul petecului verde de iarba stau grămezile de lemn ars și moloz. Doar scările de la intrare, din lemn și ele, nu par a fi fost atinse. Probabil focul a început dinspre altar, pentru ca zona este în mare măsura un morman de cenușă, iar spre intrare, protuberanțele grinzilor arse pe jumătate, par a spune ceva despre moment când pompierii au putut interveni.

În partea dreapta, împrejmuit de brazii rânduiți frumos și pajiștea verde de iarba, se întinde în liniște rândul crucilor albe, îngrijite, din cimitirul pionierilor bucovineni stabiliți în Boianul Albertei, urmați, spre răsărit de cea de-a doua generație, apoi a treia generație, înșirați pe 125 de ani. Este loc apoi pentru cei de azi și, posibil pentru cei de mâine.

Diferența e doar ca, în locul crucilor albe de piatra care se rânduiesc pentru cei dintâi pionieri, cei mai noi prefera crucile de marmura neagră și blocuri de marmură gravate, de parcă seninătatea sacrificiului și speranța veșniciei celor vechi a fost cumva înlocuită ce nemângâiata pierdere pentru prezenta materială, mai importantă pentru cei noi decât veșnicia.

Poate e doar altceva mai simplu și mai greu de înțeles pentru mine.

Peste toate acestea adie blând o boare de vară iar liniștea și pacea sunt întrerupte de triluri de păsărele în brazii dimprejur iar nemișcarea e uneori zgâriată de legănarea ramurilor în briza verii, ceva mai puternică aici în vârful dealului.

Nemișcată rămâne doar crucea albă de metal înălțată în mijlocul colinei și vizibilă din depărtări.

Deodată preoții veniți la aniversare se aliniază la poarta de la intrare, clopotul dăngăne alene și ierarhul își face apariția pentru Liturghia ce va avea loc în aer liber, în fața crucii albe de metal, pe masa zidită pe postamentul rotund de beton. Masa, unsă cu Sfântul Mir și învelită cu acoperământ alb, găzduiește Sfântul Antimis, Evanghelia Sfânta Cruce și însemnele specifice ierarhului.

Este o Liturghie plină de pace, parcă izvorâta din duhurile celor din țintirim. De parcă duhurile lor, îmbrăcate în cămeși albe, de culoarea crucilor, dar brodate cu florile Bucovinei, răspund molcom “Doamne miluiește” la rugăciunile ierarhului.

Sau poate sunt doar urmașii lor, în a patra generație răspândiți pe colină, printre morminte și în corturile din fața crucii, purtând cu mândrie bluzele albe înflorate.

Doar copiii, ici colo, pe pajiște, vegheați de bunici, se joacă fără grija. Doar asta au dorit și cei ce și-au dus viața în bordeie și au durat viitor pentru neamul lor: să vadă strănepoții jucându-se fără grijă!

Se pomenește numele pionierilor Boianului, se sfințesc icoanele pentru noua biserică, ce va lua locul celei arse apoi se ocolesc ruinele bisericii arse cu icoana Maicii Domnului, icoana cea nouă Hodighitria, poleită cu aur și încărcată cu speranța: “Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumire aducem ție…”

Preasfințitul Episcop Ioan Casian, episcopul românilor ortodocși din Canada, prezintă mesajul adresat de Patriarhul Daniel cu speranța de reconstrucție și întărire a comunității, oferă crucile patriarhale ostenitoarelor recunoscute de comunitate.

Vorbește despre Evanghelia zilei cu înmulțirea pâinilor și a peștilor, evident, o mâna de peștișori insuficienți pentru cei cinci mii de bărbați de la picioarele lui Hristos.

La fel acestei mici comunități a Boianului gata să primească binecuvântarea Domnului din mâinile celor cinci mii la ceas de reconstrucție. Slavă Ție Doamne pentru purtarea de grijă!

E timpul pentru masa de aniversare cu efortul de strângere de fonduri și bunăvoința pentru reconstrucție.

Acestea vin din belșug de la cei peste 300 de participanți, locali, veniți din depărtări, oficiali și chiar copii care creează brățări pentru a pune ceva bănuți cu mânuțele lor la reconstrucție.

La fel cum sunt cei doi bănuți ai văduvei, pe care o laudă Hristos, la fel sunt bănuții din mâinile copilei care a dăruit tot și un suflet bun și curat la temelia noii biserici.

Dansurile Bucovinei, cu tinerii de la Balada, muzica, discursurile, bucatele și voia bună, completează o zi plină și însorită de sfârșit de iulie.

După ce toate acestea se sting, rămâne doar o boare lină de vară, peste dealul cimitirului din Boian, învăluit în pace.

(Pr. Corneliu Iulian Dragomir)