Sărbătoare anticipată a hramului Sf. Ap. Petru și Pavel

în parohia din Kitchener

Sâmbătă și duminică 24 și 25 iunie Preasfințitul Episcop Ioan Casian a fost prezent în parohia Sf. Ap. Petru și Pavel din Kitchener. Vizita a fost făcută cu ocazia sărbătoririi anticipate a hramului parohiei.

Sâmbătă seara ierarhul a slujit Sfântul Maslu avându-i alături pe Pr. Viorel Țencaliuc – protopop, Pr. Dragoș Giulea, Ierom. Policarp – egumen, Protos. Corneliu,și Pr. Emanuel Țencaliuc.

A doua zi ierarhul a slujit Sfânta Liturghie. În cuvântul adresat celor prezenți ierarhul a spus: “Pe parcursul propovăduirii lor, Sfinții Apostoli au dat sfaturi oamenilor împotriva grijilor lumii acesteia, pentru a-i ajuta să își rezolve greutățile vieții lor într-un mod creștinesc. Fundamentul sfaturilor lor a fost nevoia credinței în viața omului. (...)

A avea credință înseamnă a avea pace cu Dumnezeu, pentru că atunci când omul se răzvrătește, cum a fost cazul lui Adam și al Evei, el devine neascultător față de voința, cuvântul, rânduiala lui Dumnezeu, datorită unei ispite, a unei sugestii a celui rău. Astfel, pentru a putea duce o viață creștină așezată, avem nevoie de pace cu Dumnezeu, la care se poate ajunge prin pacea care o dobândim în sufletele noastre prin Hristos. Aceasta nu poate fi decât rezultatul credinței, care este o lucrare a lui Dumnezeu și a harului Său. Această pace ne-a fost adusă prin Mântuitorul Hristos. Ceea ce trăim noi în Biserică trăim din darul lui Dumnezeu, din darul vieții Mântuitorului împlinit în viața Sa pământească. Din această împlinire a Lui în firea Sa omenească, El a dăruit Bisericii prin Duhul Sfânt nouă oamenilor părtășie întru ea în fiecare duminică și sărbătoare și la fiecare Sfântă Liturghie și în fiecare moment în care suntem în biserică sau în duhul Bisericii.”

Credința stă la baza întregului parcurs al omului de înaintare spre Dumnezeu. Acest drum se face în mai multe etape: “Apostolul de azi spune că din credință izvorăsc mai multe etape pe care trebuie să le parcurgem pentru a ajunge la pacea aceasta – spus ierarhul. Credința ne face să putem îndura, să suferim ca Mântuitorul Hristos la nivelul nostru, să putem asuma greutățile pe care viața ni le pune înainte și, pe care, chiar dacă nu le considerăm mereu justificate, ele sunt cunoscute și îngăduite de Dumnezeu. Oamenii sfinți ai lui Dumnezeu le înțeleg de asemenea pentru că au vederea clară, transparentă, dincolo de evenimentele însăși, în rațiunea lui Dumnezeu pentru ele.

Mai departe, suferința ne aduce răbdare: în momentul în care asumăm aceste dificultăți ale noastre, acestea ne arată că pe măsură ce ele cresc sau se înmulțesc, realizăm că există o putere interioară în noi care nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu. Aceasta ne sporește răbdarea, pentru că realizăm că în noi lucrează o putere, providența a lui Dumnezeu, care este de dincolo de noi înșine, și care ne vorbește și ne dă certitudinea veșniciei și împărăției lui Dumnezeu.

Din răbdare izvorăște încercarea pentru că începem să înțelegem că dificultățile care le întâmpinăm fac parte de fapt dintr-un drum presărat cu obstacole care ne conduc la scopul nostru esențial – întâlnirea cu Dumnezeu. Și odată ce trecem prin toate aceste etape - suferința, răbdarea, și încercarea -, în noi se naște nădejdea, pentru că realizăm că Dumnezeu este alături de noi în fiecare clipă în această viață în tot ceea ce facem și că sfârșitul drumului nostru este Împărăția Cerurilor. Odată ce am primit harul lui Dumnezeu și am împlinit toate aceste etape, rezultate din faptul de a avea credință, se naște nădejdea că putem ajunge la sfârșitul vieții noastre în Împărăția lui Dumnezeu.

Acesta este felul în care trebuie să privim toate greutățile pe care le întâmpinăm pe parcursul acestei vieți, și care, de cele mai multe ori, în lipsa credinței ne pot destabiliza. Este ușor să începem să ne îndoim, să ezităm, să dăm înapoi, să începem să învinuim pe oricine, chiar și pe Dumnezeu de tot ce ni se întâmplă.”

PS Sa a vorbit despre rolul credinței în acest parcurs spiritual al omului: “Credința aceasta, în drumul pe care îl parcurgem, ne face privirea clară și limpede și ne ține deschiși către Dumnezeu și lucrarea Lui. Dacă dorim să vedem lumea aceasta și tot ce se petrece în ea după rânduiala lui Dumnezeu, trebuie să avem ochiul nostru curat. În măsura în care ochiul nostru este curat datorită credinței care și-a făcut lucrarea iar noi am urmat pașii ei, putem vedea cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu. Și atunci vom face din viața noastră o viață transfigurată, o viață  care urmează lui Hristos. (...)

Concluzia care o putem trage din citirea Sfintei Evanghelii de astăzi este că prioritatea vieții noastre este căutarea Împărăției lui Dumnezeu și dreptății Lui iar celelalte lucruri mărunte se pot  rezolva în contextul acestei căutări ele devenind astfel folositoare și ajutătoare pentru viața noastră. Pentru că toate cele ce le vom face, vor fi în spiritul credinței și nădejdii în Dumnezeu. Vom trăi în prezența lui Dumnezeu prin credință și toate cele ce ni se vor întâmpla în această viață, se vor întâmpla în acest duh.”

La sfârșit PS Episcop Ioan Casian a miruit pe cei prezenți. Agapa frățească pregătită cu mare drag de comitetul doamnelor a încheiat sărbătoarea.