Credință și 105 ani de mărturisire a ortodoxie românești

la Catedrala Ortodoxă Română

Sf. Gheorghe și Sf. Andrei Șaguna, Windsor, On.

Chiar departe de acasă fiind una dintre primele preocupări ale românilor ce s-au așezat pe malul Marilor Lacuri, a fost Biserica. La Windsor o mână de români destoinici și devotați credinței strămoșești au construit în urmă cu 105 ani prima lor biserică.

Pe drumul sinuos al emigrării puține lucruri sunt ușoare iar construirea unui lăcaș de închinare a presupus eforturi multe și încă neștiute.

Ca o încununare a muncii pionierilor ce au pus mână de la mână și au girat bancii cu casele lor, o  catedrala avea să se înalțe în inima Windsorului, orașul denumit Capitala industriei auto din Canada.  În data de 22 aprilie 1955, în pragul sărbătorii Sf. Gheorghe, s-a pus piatra de temelie la construcția noii biserici, pentru ca în data de 28 august 1955 să se oficieze prima Liturghie în noul Auditoriu al Bisericii, în zilele păstoririi Preasfințitului Episcop  Teofil Ionescu. Tot în această catedrala în 7 august 1966 Arhiepiscopul Victorin Ursachi a fost hirotonit arhiereu.

La aniversarea celor 100 de ani de la întemeierea parohiei, alături de Sf. Gheorghe ocrotitor al Catedralei i sa alăturat Sf. Andrei Șaguna Mitropolitul Transilvaniei ale căror moaște au fost aduse și dăruite de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

Dar dincolo de istorie acest loc reunește sufletele românilor veniți mai nou în Canada care cu mare bucurie la ceas de hram și în an aniversar s-au bucurat de vizita Preasfințitului Părinte Ioan Casian, Întâiul Episcop Ortodox Român al Canadei.

Duminică 30 aprilie Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie alături de Pr. Prof. Dragoș Andrei Giulea și de Pr. John Aiub. Răspunsurile la strană au fost date de Tudor Dragomir și de Cristina Seys iar Corul Armonia al Catedralei a impresionat prin eleganța și suavitatea cântării.

Preasfinția Sa a adresat calde urări celor ce acum duc mai departe ceea ce a fost început atât de generos și trainic de primele familii de români. Munca și dârzenia lor rămân pentru  generațiile de azi un model de excepție ce trebuie urmat.

În cuvântul său la duminica a treia după Sfintele Paști, a Sfintelor Mironosițe, chiriarhul a spus:

“Această duminică binecuvântată, o perspectivă diferită față de duminica precedentă, a Sf. Ap. Toma, și anume slujirea femeilor mironisițe nu întâmplător ca primi apostoli prezenți la mormântul de unde a înviat Domnul.

Așa cum am auzit și în cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, această duminică a devenit ziua femeii creștine, cea care vorbește despre Hristos, cea care mărturisește despre viața creștină și despre învierea lui Hristos. Ele sunt în slujba societății noastre: se îngrijesc de cei săraci, bolnavi, flămânzi, orfani, oropsiți etc., arătând autenticitatea credinței și vieții noastre creștine. Ele nu vorbesc neapărat despre ele, dar privind un timp la lucrurile care se petrec în jurul lor, acestea mărturisesc mai bine lucrarea lor.

Nu este nevoie totdeauna să vorbești despre tine. Ceea ce se întâmplă în jurul tău, în familia ta, în locul în care muncești, în grupul de prieteni cu care te însoțești, în societatea în care trăiești, vorbește cel mai bine despre cine ești cu adevărat. Astfel, trebuie să ne uităm în jurul nostru și în măsura în care putem împlini lucrări în duhul creștin în viața de zi cu zi, acestea vor da mărturie despre viața noastră creștină și vor arăta autenticitatea ei.

Să luăm exemplul femeilor mironosițe care slujeau lui Dumnezeu prin slujirea apostolilor și a întregii comunități creștine. Ele au transmis prin faptele lor credința și dragostea pentru Dumnezeu, fără a fi propovăduitoare ai cuvântului lui Dumnezeu în mod explicit.”

Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frățească unde după multe restricții și izolare a fost bucurie, mult optimism și comuniune în obștea din jurul Catedralei.