PS Episcop Ioan Casian: Sărbătoarea Sf. Apostoli – sărbătoare a bucuriei, a umanității restaurate în Duhul Sfânt

“Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolică.

            Biserica este una pentru unul este Dumnezeu. Biserica este sfântă pentru că sfințenia este un atribut al lui Dumnezeu. Noi nu putem multiplica sfințenia, ci doar putem participa la ea deschizându-ne mintea și inimile pentru ca energia, harul lui Dumnezeu, să ne pătrundă.

            Biserica este sobornicească pentru că credința pătrunde adânc în inima omului și îl face sobornic – armonios universal – atât din punct de vedere spațial, dar mai ales spiritual.

            Biserica este apostolică pentru că nu se poate desprinde de învățătura sfinților Apostoli pe credința cărora ea a fost întocmită. Biserica nu se reînnoiește în spiritul doctrinelor ideologiilor moderne, ci ea se înnoiește continuu pentru că este înnoită în Duhul Sfânt, iar acest lucru nu înseamnă nicidecum părăsirea temeliilor creației lui Dumnezeu, care sunt păstrate în Duhul Sfânt, și a cunoașterii, care este păstrată în tradiția Bisericii. Aceasta este învățătura apostolică fundamentală.

            Dacă comunitatea celor care cred renunță la această trăire și mărturisire apostolică, ea devine o asociație de oameni binefăcători, care nu mai are această lucrare a sfințeniei în sânul său, nu mai are această vocație apostolică. Biserica îsi menține preoția, puterea harului în măsura în care rămâne în învățătura de credință a Sfinților Apostoli. Aceasta este temelia verticalității și autenticității Bisericii și ceea ce o face diferită de lume.

            Biserica înseamnă partea nevăzută a harului, a răscumpărării, a iertării păcatelor, dar care se răsfrânge în faptele noastre cele bune: ale bunătății, dragostei, carității etc.

            Sărbătoarea Sf. Apostoli cuprinde bucuria restaurării naturii noastre umane, a umanității Apostolilor care este din nou pătrunsă de lucrarea Duhului Sfânt, de lucrarea Evangheliei, a mântuirii. Vorbirea în limbi a Sf. Apostoli la Pogorârea Duhului Sfânt este semn al împlinirii și sfințirii umanității noastre de către Duhul Sfânt (“Voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.” Luca 24, 49).

            Sărbătoarea Sf. Apostoli este o sărbătoare a bucuriei, a restaurării depline a umanității noastre, cu toate slăbiciunile și dificultățile temporale, prin lucrarea tainelor Bisericii care o ajută să meargă către mântuire.

            Una din paremiile citite la acest praznic ne învăță să ascultăm nu numai de cei buni, dar și de cei răi, pentru că ascultarea este spre știința lui Dumnezeu. În misterul acesta al răutății, al rânduielilor nedreptate, există o taină a înțelegerii lucrării lui Dumnezeu. Aceasta arată extraordinara smerenie a Sf. Ap. Petru (el care avea o fire vulcanică tot timpul, dar care L-a abandonat pe Mântuitorul în clipele de suferință) și capacitatea lui de a se reînnoi și a înțelege că chiar și împotriva aparențelor răutății acestei lumi există o lucrare de la Dumnezeu pe care dacă o primim cu smerenie și ascultare ne duce la știința a ceea ce Dumnezeu este și face. Asta nu înseamnă a nu ne împotrivi răului, ci a face și primi totul spre a cunoaște pe Dumnezeu și lucrarea Lui.

            În scrierile Sf. Apostoli există o multitudine de cuvinte, reflecții inspirate de Duhul Sfânt, care ne pun înainte spre observare și înțelegere lumea din perspectiva gândirii lui Dumnezeu spre înțelepțirea noastră. Nu sunt cuvinte întâmplătoare, ci sunt spre știința și cunoașterea lui Dumnezeu. Dincolo de aparenta sau reala lucrare a celui rău în această lume există o cunoaștere care ne ajută a călători în această viață spre Împărăția lui Dumnezeu, fie individual, fie împreună ca și comunitate. Astfel, dacă vrem să ne asumăm această vocație apostolică, trebuie să luăm aminte la cuvintele celor care l-au cunoscut pe Dumnezeu în trup.”