Duminica a 19-a după Rusalii:

iubirea vrăjmașilor împlinire a vieții creștine desăvârșite

Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc[1]

În omilia rostită la sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Ioan Casian le-a vorbit credincioșilor prezenți despre mesajul central al acestei duminici legat de Predica de pe munte, unde Domnul Hristos vorbește despre porunca iubirii adevărate:

„Suntem la începutul anului liturgic. Fragmentele Evangheliei citite în fiecare duminică ne invită din ce în ce mai mult să intrăm în sensul adânc al vieții creștine în acest nou an. Evanghelia acestei importante duminici se referă la Predica de pe munte și vorbește despre cea mai importantă poruncă lăsată de Dumnezeu omului: aceea a iubirii vrăjmașilor. Și de această dată, Domnul Iisu Hristos este înconjurat de o mulțime mare. Hristos vorbește despre adevăratul statut al unui creștin. Trebuie să avem această dragoste pentru a o răspândi în jurul nostru în lume. În societatea de astăzi porunca iubirii este interpretată în multe modurile posibile. Hristos însă ne spune ce este iubirea adevărată. Iubirea celor apropiați nu arată încă deplinătatea dragostei creștine. Iubirea rudelor sau prietenilor este prezentă și în cultura și obiceiurile celorlalte popoare care nu sunt creștine.

Hristos ne arată că în dragostea creștină trebuie să depășim această limitare a iubirii pentru cei dragi și apropiați pur și simplu: Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai?[2] Legea Vechiului Testament se rezuma în cuvintele: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. A fi creștin implică mai mult decât a iubi pe cei dragi și apropiați. Trebuie să facem bine celor care ne fac rău, dușmanilor. Hristos se referă în această predică la lucruri concrete: Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.”[3]

Preasfințitul Ioan Casian a încheiat omilia, încurajând credincioșii să continue anul liturgic în spiritul Evangheliei:

„Dumnezeu să ne facă mai puternici, să ne dea binecuvântarea și bucuria Sa de a continua pelerinajul nostru în Biserică prin anul liturgic. Tocmai a trecut prima lună a anului liturgic. Am sărbătorit deja câteva sărbători care ne-au introdus în acest an liturgic: Nașterea Fecioarei Maria, Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoare care ne dă spiritul întregului an liturgic, Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie. Toate aceste sărbători de început de an ne invită să fim creștini adevărați, să intrăm cu adevărat în noul an bisericesc cu un adevărat spirit evanghelic.”

_________

[1] Luca 6, 27

[2] Luca 6, 32-34

[3] Luca 6, 34-35