CONFERINȚA:  Maica Domnului, Sfânta Maria Egipteanca și Femeile Mironosițe – modele de viață pentru femeia creștină

Cu ajutorul Domnului am ajuns la ultima conferință din seria de conferințe organizate de Episcopia Ortodoxă Română a Canadei pe perioada Postului Mare, prin grija arhiereasca a Preasfinției Sale Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei.

Doamnei profesor doctor în Teologie, Adriana Bară, director executiv al Centrului Canadian pentru Ecumenism din Montreal și profesor în cadrul Institutului Teologic Sfântul Ignatie din Stockholm i-a revenit sarcina de a ne vorbi despre Maica Domnului, Sfânta Maria Egipteanca și Femeile Mironosițe ca modele de viață pentru femeia creștină.

Viața Mariei Egipteanca                  

Fiind sărbătorită de biserică în duminica a cincea a postului, conferința a început cu viața Mariei Egipteanca, femeia care este exemplul perfect al metanoiei profunde prin smerenie și rugăciune, adică schimbarea completă a omului în inimă și în viețuire. Din femeia păcătoasă s-a făcut trup purtător al Duhului Sfânt cu harul lui Dumnezeu și cu ajutorul Maicii Domnului.

Maria Egipteanca a povestit viața ei păcătoasă sfântului părinte Zosima, din pustiul Iordanului. La vârsta de șaptesprezece ani a plecat spre Ierusalim pentru sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. În momentul când a încercat să intre în Biserica Învierii, o forță nevăzută i-a blocat drumul. În urma sentimentului de rușine și de durere, a început să plângă și să se roage Maicii Domnului. Aceasta, i-a îngăduit să intre în biserică în cele din urmă, totodată îndrumând-o spre râul Iordan la o biserică unde s-a spovedit și a primit Sfânta Împărtășanie. Din acest moment a început viața ei ascetică, în care, în primii șaptesprezece ani au chinuit-o dorințele și amintirile experiențelor trupești. La patruzeci și șapte de ani, a fost descoperită de părintele Zosima, o femeie ca un înger, umblând pe apă peste Iordan, care avea darul înainte-vederii.

 Reconsiderarea vieții noastre având ca punct de referință viața Sfintei Maria Egipteanca

Aspectul principal din viața sfintei, la care conferențiara ne îndeamnă să ne oprim astăzi, este că ea nu a putut intra în biserică. Faptul că noi, de mai bine de un an, nu putem intra în biserică, ar trebui să ne aducă la o introspecție a vieții noastre, întrebându-ne: „Ce am făcut eu sau ce n-am făcut de nu am putut merge la biserică? De ce a îngăduit Dumnezeu aceasta?" Ar fi bine ca atunci când ne vom întoarce la biserică, să fie cu o nouă înțelegere și dorința de a ne împărtăși. Să reconsiderăm prioritățile în viața noastră, în mod special rolul familiei creștine, tradiționale - bărbat și femeie - deschiși pentru viață, care în lumea occidentală are nevoie de ajutor, îngrijire și susținere din partea Bisericii. Biserica, care are potențialitatea sfințeniei prin Sfânta Liturghie, Sfintele Taine și rugăciune, nu trebuie să rateze ocazia de a ajuta pe credincioși și mai ales pe tineri și copii să devină sfinți. Aceștia nu au nevoie de starurile de la Hollywood. „Biserica are starurile ei. Are sfinții care sunt nenumărați ca stelele pe cer."

Sfânta Maria Egipteanca și protopărinții noștri

Această cuvioasă poate fi asemănată cu Adam și Eva pentru că ea este o recapitulare a căderii și mântuirii. Adam, prin cădere a pierdut potențialitatea nemuririi și nemurirea însăși prin neascultare și neîncredere. El avea nevoie nu numai de iertare ci și de vindecare. Maria Egipteanca a fost iertată din momenul în care a primit Sfânta Împărtășanie. Dar ea avea nevoie și de vindecare, care a venit după șaptesprezece ani de pocăință. Omul trebuie să dobândească fecioria inimii prin har, ca să se poată face locaș al Domnului.

Maica Domnului – Mamă și Fecioară                                                               

Maica Domnului după cum am văzut a fost cea care a scos-o pe Maria Egipteanca din întunericul păcatelor. Ea este grabnic ajutătoare, fiind un model pentru viața femeii creștine. Cuvântul Maică  la români, înseamnă că Maica Domnului este mamă și fecioară. O maică de mănăstire exprimă imaginea prototipului, a Maicii și a Fecioarei, de aceea i se spune maică.

Cuvintele sunt sărace pentru a descrie pe Sfânta Sfintelor, taina cea din veac ascunsă și de oameni neștiută (în Acatist), cea plină de dar, binecuvântată între femei (Arh. Gavriil), iceberg (la Înaltul Bartolomeu Anania), Templul cel viu (în cântări bisericești). Sfântul Evanghelist Luca ne-o arată pe o icoană ca o prezență smerită și discretă. O mai vedem în templu la doisprezece ani, apoi la nunta din Cana, la picioarele crucii cu inima zdrobită și smerită. În iconografie, o avem pe Icoana intrării Maicii Domnului în templu, alături de părinții ei, Ioachim și Ana însă ea apare și în Sfânta Sfintelor, lucru nemaiauzit în Vechiul Legământ, unde doar preotul intra o dată pe an. Aici se arată cum îngerul o hrănea cu pâine cerească. Ocrotitoare a Sfântului Munte, ea este pentru monahi un model de unire cu Dumnezeu, pentru că nimeni nu L-a cunoscut mai profund decăt Maica Domnului.

Maica Domnului Îl aduce pe Dumnezeu prin Cuvânt în lume

Fecioara Maria, în dialogul cu îngerul Gavriil, acceptă voia Domnului prin cuvânt: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău! » Philaret al Moscovei face o analogie între Crearea lumii și Bunavestire, fapt ce scoate în evidență legătura mistică dintre Dumnezeu și creația Sa. "Dumnezeu  aduce creația la ființă prin Cuvânt „Să fie”, iar creația Sa reprezentată de Maica Domnului cu al ei „să fie” Îl aduce pe Dumnezeu în lume, tot prin cuvânt.

Maica Domnului – model de viață și trăire pentru mamele și bunicile noastre

În perioada comunistă, timp de mai bine de patruzeci de ani, perioadă în care creștinii au fost persecutați, bisericile și mănăstirile au fost deschise doar pentru turism, dar a existat o Biserică subterană - Familia, în care, în special mamele și bunicile, au transmis credința în familie, așa cum Maica Domnului L-a învățat pe pruncul Iisus Scripturile, uimindu-i, la vârsta de 12 ani pe învățători în templu.

Impactul pe care mamele creștine l-au avut în transmiterea credinței în perioada comunistă

“Biserica există astăzi și datorită credinței neclintite a mamelor credincioase care au menținut Biserica vie în familie în timpul comunismului. Comuniștii care aveau pe agenda lor distrugerea Bisericii, au pus în închisori preoți, călugări, episcopi, dar au subestimat credința mamelor care o chemau mereu pe Maica Domnului în ajutor.” Cele peste 400 de mănăstiri și peste 16 400 de biserici și în jur de 1 milion de Sfinte Liturghii săvârșite anual pentru mai bine de 80% de creștinii ortodocși, arată că România își merită numele: pământ sfânt, țară sfântă”. (Recensământ 2011).

Impactul pe care mamele creștine asupra Sinodului Bisericii Ortodoxe Române

Episcopii români din Diaspora, cu excepția Mitropolitul Germaniei și Europei Centrale, care are peste 70 de ani, toți episcopii sunt tineri cu vârste situate între 45 și 55 de ani, și au studii de masterat și de doctorat în teologie, în România, sau la universități din Europa și Nord America. Biserica Ortodoxă română are cel mai educat cler dintre toate Bisericile din diaspora.

Femeile mironosițe

Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că ele au fost „prezențe discrete în slujirea Mântuitorului și a Apostolilor",     ele fiind lângă Domnul în momentul răstignirii și la înmormântare. Tot ele au dus vestea cea bună Apostolilor și tot ele au spus întâia predică creştină după Înviere: „Hristos a Înviat!". Femeile fiind sensibile la sfințenie, la Dumnezeu și la lumea de dincolo, „ele fac legătura mistică dintre cei vii și cei plecați din această viață, legătura dintre cele două lumi. Femeile mironosițe merg la cimitir, curăță mormintele, le înfrumusețează cu flori și aprind lumânări pentru morți. Dar, mai presus de toate, ele pregătesc pomenile pentru cei plecați".

Impactul pe care îl au Măicuțele în biserică și societate

Marea majoritate a mănăstirilor din Bucovina sunt declarate patrimoniu UNESCO, fiind în mâinile neobosite ale măicuțelor. Pomenile de la mănăstiri care hrănesc sute de oameni, dau impresia repetării episodului biblic, cel al înmulțirii peștelui și vinului.

Statutul femeii în Biserica Ortodoxă

Dintr-o perspectivă occidentală, femeia poate părea „discriminată” în Biserică din cauza faptului că, prin Tradiție, preoții sunt doar bărbăți.

Dr. Adriana Bară aduce următoarele argumente în acest sens:

Femeile credincioase iubesc Biserica așa cum este, ele nu aspiră la preoție în Biserică, având ca exemplu de viață pe Maica Domnului.

„A fi mamă este un dar pentru femei, a fi preot este dar pentru bărbați (femeia este dătătoare de viață, iar în mâinile preotului pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului).”

Preoția în Biserică este pentru bărbați pentru ca ele să fie protejate. În timpuri de prigoană sau de persecuție, conducătorii Bisericii sunt cei vânați. Genocidul din 1915 din Biserica Apostolică Armeană a dus la moartea a peste 1 million de armeni. În Orientul Mijlociu a fi preot este o provocare zilnică, iar în țările fost comuniste preoții au fost primii care au fost arestați, torturați și uciși. Viața preoților, a călugărilor nu este ușoară. „ Ei trăiesc ca într-o arenă, unde este o luptă pe viață și pe moarte pentru sufletul fiecărui credincios pe care preotul îl are în grija sa. ”În Viețile Sfinților sunt descrise luptele pe viață și pe moarte pentru mântuirea noastră, a tuturor. „ Femeia credincioasă știe că preoții se află în prima linie în războaiele văzute și nevăzute și ele nu aspiră la un astfel de loc. Ele se văd protejate împotriva încercărilor cu care se înfruntă slujitorii bisericii, și își văd rolul în rugăciune și în transmiterea credinței copiilor lor. ”

(Consemnare Psa. Paula Pavel Arsene, Parohia Sfânta Maria, Gatineau, Qc)