Perioada Postului Mare – un timp al reamintirii și revenirii

la trăirea după legea dragostei dăruită de Dumnezeu omului întru începuturi

În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, Preasfințitul Părinte Episcop Ioan Casian a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală Sf. Mare Mc. Gheorghe din Saint-Hubert. Din soborul de preoți au făcut parte: Protos. Maxim Morariu, eclesiarhul catedralei, PC Pr. Mircea Panciuk și PC Pr. George Drăgan.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a ilustrat seminificațiile perioadei liturgice a Triodului, reamintind și evidențiind principalele aspecte ale primelor două duminici ale Triodului, aspecte care vor ajuta în urcușul duhovnicesc spre marele praznic al Învierii lui Hristos. Referitor la duminica de azi, Preasfinția Sa a subliniat principalele aspecte ale pericopei evenghelice citite în cadrul Sfintei Liturghii:

„Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, a treia din perioada Triodului, vorbește depre faptul că viața noastră va ajunge, la momentul rânduit, față către față cu Dumnezeu, moment în care faptele noastre vor fi cântărite de Dumnezeu, Cel care a creat lumea și ne-a creat pe noi cu o anumită verticalitate și cu anumite valori. Dacă dorim să trăim sănătos, să fim chipuri ale lui Dumnezeu trebuie să o facem așa cum a gândit a est lucru Arhitectul vieții și lumii noastre care este Dumnezeu. În Evanghelia de azi, vedem legătura dintre viața noastră de zi cu zi și realitatea Împărăției Cerurilor. Noi ca oameni suntem chipuri ale lui Dumnezeu, ne naștem cu chipul lui Dumnzeu în noi, iar pe parcursul vieții, pe măsura în care împlinim virtuțile creștine, acest chip ne va ajuta să creștem spre asemănarea cu Dumnezeu.

Orice lucru pe care îl facem pe parcursul vieții, care atentează la viața sau la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, la persoanele mai apropiate sau mai îndepărtate de noi din cadrul societății, se răsfrânge asupra noastră. Când vine momentul judecății, vom fi puși în fața judecății lui Dumnezeu. Mântuitorul îi invită pe cei care au făcut fapte bune: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Cei care au făcut cele bune se miră și întreabă când au făcut toate acestea. Atunci Dumnezeu le răspunde: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut.

De multe ori afirmăm că suntem credincioși, că avem încredere în preceptele Bisericii, în poruncile lui Dumnezeu, dar faptele noastre, din păcate, arată că ignorăm ceea ce se întâmplă cu cei din jurul nostru. Aceasta nu este cu adevărat o viață creștină. Iubirea față de Dumnezeu se reflectă în iubirea față de cei de lângă noi. Nu poate exista una fără alta. Cele două porunci cu care Sfânta Scriptură spune că se împlinesc legea și proorocii este: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În fapt este o singură lege, cea a dragostei, dar care are două direcții, una către Dumnezeu și una către aproapele. Nu putem spune că îl iubim pe Dumnezeu fără să îl iubim pe aproapele, și nu putem să spunem că îl iubim pe aproapele, fără să Îl iubim pe Dumnezeu. Toate acestea le vedem în lumea contemporană destul de prezente. Într-o lume atât de informată ca cea în care trăim, observăm cu tristețe și durere conflictele, războaiele, nedreptățile și toate celelalte lucruri dureroase care se întâmplă în jurul nostru și în diferite colțuri ale lumii. Important pentru noi este prezența Bisericii, care ne aduce aminte de fiecare dată de necesitatea dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele și de faptul că adevărata viață creștină presupune atenția față de Dumnezeu și față de aproapele. Faptul că îl căutăm pe cel străin prezent printre noi, că îl hrănim pe cel flămând după puterile noastre, că îl cercetăm pe cel bolnav și jertfim pentru el puțin din timpul nostru, nu arată decât că îl căutăm pe Hristos.

Perioada Postului Mare pentru care ne pregătim este o perioadă de exercițiu spiritual, atât sufletesc, cât și trupesc – așa cum vedem din exemplu Evangheliei de azi. În măsura în care ne îndreptăm atenția și ne străduim să ajutăm, atât cât putem pe cel de lângă noi, avem grijă de Dumnezeu, de asemenea, iar El, la rândul Lui, va avea grija de noi.

Să reflectăm și să medităm profund la acest exemplu, să încercăm să ne pregătim pentru perioada care vine, cea a Postului Mare, perioadă în care Biserica ne va reaminti toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi și pentru mântuirea noastră pentru ca să putem ajunge cu bucurie la marele praznic al Învierii lui Hristos.ˮ

            La sfârșitul Sfintei Liturghii ierarhul a binecuvântat pe cei prezenți.

(consemnare Maica Ana Bulgariu)