Gânduri la sărbătoarea mulțumirii către Dumnezeu

Mulțumirea este unul dintre numeroasele feluri de a ne adresa lui Dumnezeu. Prin mulțumire Îl recunoaștem pe Dumnezeu drept Creator al lumii văzute și nevăzute, Îi recunoaștem grija pentru noi și ea; Îi recunoaștem de asemenea apropierea și prezența concretă și reală în viața noastră.

Spune Sf. Simeon Stâlpnicul: „‘Dar pronia Ta, părinte, pe toate le cârmuiește, căci Tu ai dat cale și pe mare și cărare sigură pe apă, și, chiar de s-ar îmbarca și unul fără pricepere’[1], prin mâna Ta cea cârmuitoare, se va izbăvi, ca să-L socotim pe Hristos mâna Lui cea dreaptă. Căci l-a mântuit pe el dreapta Lui. Căci El este cârmaciul și izbăvitorul celor ce se tem de El, prin ancora Duhului.”[2]

Una din învățăturile constante ale Sfintei Scripturi reflectată în evenimentele descrise în ea este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru noi și pentru lume. Este și lucrul pe care îl subliniază Sf. Simeon Stâlpnicul în textul de mai sus.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu depinde de priceperea sau nepriceperea noastră. Ea este o rod al generozității și milostiviri lui Dumnezeu pentru noi și pentru lume. Pronia lui Dumnezeu este o prezență permanentă care ne învăluie pe fiecare dintre noi în lumea aceasta priceput sau mai nepriceput. Viața este asemenea călătoriei unei corăbii care traversează mările vieții și care întâmpină nenumărate furtuni, pericole bănuite sau nebănuite, asemeni stâncilor ascunse iscusit. Călătoria depinde cu siguranță și de iscusința căpitanului și de priceperea și energia echipajului. Sf. Simeon însă ne aduce aminte că dincolo de această iscusință cerută de navigație, îndrumarea și cârmuirea către destinația finală depinde mult mai mult de pronia lui Dumnezeu.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu Tatăl se împlinește prin cele două mâini ale Sale: Hristos Fiul și Duhul Sfânt. Împlinirea lucrării noastre ca oameni și a lumii în finalitatea ei este o împreună lucrare a Sfintei Treimi. Dumnezeu Tatăl a rânduit toate dintru început pentru noi și pentru lume. Hristos Domnul a restaurat integritatea și frumusețea naturii noastre prin naștere, moarte și înviere. Rodul lucrării lui Hristos se transmite fiecăruia dintre oameni prin lucrarea Sfântului Duh. Viața noastră ca oameni și lumea în care trăim este o reflectare a operei permanente a Sfintei Treimi. 

Mulțumirea noastră vine tocmai din acest sentiment de profundă recunoștință pe care o avem față de lucrarea lui Dumnezeu pe care o simțim împlinită prin intermediul Duhului Sfânt. Mulțumirea noastră este o rugăciune personală pe care o adresăm lui Dumnezeu pentru binefacerile vieții individuale. De asemenea mulțumirea noastră este o rugăciune înălțată lui Dumnezeu pentru familiile noastre; pentru familia în care ne-am născut, am văzut lumina zilei și am crescut. Și nu în cele din urmă aducem mulțumire pentru poporul, societatea și lumea în care trăim care este un dar al lui Dumnezeu.

Biserica ne învață să fim recunoscători. Recunoștința este semnul adevăratei noblețe a omului. Prin mulțumire în fapt creștinul își oferă dreptul la alteritate. El păstrează prin mulțumire spațiul deschis către Dumnezeu și către aproapele. Prin mulțumire creștinul poate comunica și recunoaște contribuția sau prezența permanentă a lui Dumnezeu și a aproapelui în viața lui. Creștinul păstrează prin mulțumire dreptul la alteritate, prietenie și dragoste ca valori perene ale unei societăți temeinic ridicate și care dorește să dureze în timp.

Într-o lume contemporană în care uneori cu greu ne regăsim datorită conflictelor, contradicțiilor, urii, dușmăniei, competiției nesănătoase, contra-valorilor, luptei împotriva vieții și a evidențelor firești ale experienței istorice a omului, rugăciunea de mulțumire este o cale a speranței; a speranței în mai bine, într-o umanitate mai apropiată de Dumnezeu, de semen și de lume; o umanitate mai responsabilă față de sine și de lumea a cărei parte este; a unui om deplin conștient de valoarea și adâncimea lui, adâncime care își are izvorul dincolo de sine în chipul lui Dumnezeu sădit în el. 

Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate! Spune Sf. Ap. Pavel: „Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire, rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă ușa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă și găsesc în lanțuri, ca să o arăt așa cum se cuvine să grăiesc.”[3] Să urmăm îndemnului Apostolului ca rugăciunea noastră să fie însoțită de mulțumire căci ea are un scop – vestirea tainei mântuirii în Hristos. Rugăciunea și mulțumirea sunt cele două aripi care ne poartă spre Dumnezeu și aproapele.

Să urmăm și noi îndemnurile Apostolul Pavel: „Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.”[4]

Tuturor o binecuvântată sărbătoare a mulțumirii!

† Ioan Casian

Episcopul Ortodox Român al Canadei

10 octombrie / Sf. Mc. Evlampie și Evlampia, Sf. Cuv. Vasian și Teofil Mărturisitorul

________________

[1] Înț. Sol. 14, 3

[2] Sf. Simeon Stâlpnicul. Cuvântul al xx-lea : Învățătura despre dumnezeiescul har care îl cârmuiește pe om în Cuvinte ascetice. Colecția Viața în Hristos. Pagini de Filocalie 4 (trad. din lb. gr veche Laura Enache / Stud. introd. de Paul van den Ven). Ed. Doxologia: Iași 2013, p. 175

[3] Col. 4, 2-4

[4] 1 Tes. 5, 16-18